Cinci motive sa va bateti copii in aceasta toamna

Imi mai permit inca un post legat de jocurile video, ma gandesc ca poate poate e cineva interesat si de subiectul asta. Plus ca am tot plasat strategic printre ultimele postari teaser-e referitoare la batutul copiilor; evident ca glumeam, dar imi place cum suna (ideea este sa-i bateti ca sa va lase in pace sa va delectati cu jocurile). Evident regula se poate aplica si pentru alte persoane care nu va lasa sa va bucurati de o productie de calitate, nu este valabila doar pentru copii.

Motivul care m-a determinat sa scriu acest articol este abundenta de jocuri video de prim rang ce vor fi lansate in aceasta toamna. Nu stiu cum de s-au nimerit astfel, dar parca toti producatorii si-au pus in plan sa umple piata cu noi titluri, indelung asteptate: unele de cativa ani, altele de cateva luni.
Ce pot sa remarc ca si punct comun pentru toate titlurile care le voi discuta este faptul ca titlurile fac parte din francize deja existente, deci in principiu nu o sa avem nimic revolutionar sau vreo diferenta radicala fata de ce stim. Sau potate ca da...

Astazi, 25 octombrie se vor lansa simultan doua jocuri, care din punctul meu de vedere sunt "de colectie".

Primul este Battlefield 3, un modern FPS extrem de anticipat, care a avut parte de o campanie de marketing ultra-activa, cu filmulete pe youtube aparute inca din martie. Noul engine Frostbite 2.0 a lasat cu gura cascata pe majoritatea specialistilor, dovada ca DICE au dat din nou lovitura cu un joc reusit, dupa succesul lui Bad Company 2, care desi a avut multe probleme cu multiplayerul tot ramane in topul FPS-urilor online. Desi povestea din singleplayer nu pare sa "rupa gura targului", elementele de gameplay specifice seriei vor face ca experienta sa merite timpul "pierdut" Cat despre multiplayer, tot ce pot sa zic este: pana la 32 vs. 32 jucatori, arme de tot soiul, vehicule usoare, vehicule blindate (tancuri, amfibii), elicoptere, avioane de vanatoare - it's boys, noise and toys and no womans are allowed - buhahahahha! Si nu uitati, mediul din joc va fi 100% destructibil, ceea ce inseamna ca puteti sa spuneti "la revedere" fazelor in care va ascundeati dupa un zid de obuzele unui tanc.




Desi este un titlu mai "mic" decat Battlefield 3 si apartine altui gen, lansarea lui Stronghold 3 care are loc tot astazi, 25 octombrie, nu ar trebui sa fie eclipsata de catre FPS-ul mentionat anterior.
Stronghold 3 este un RTS ( = real-time-strategy, girls) plasat in Evul Mediu. Acesta continua povestea din legedendarul Stronghold 1, plasându-ne din nou in Anglia secolului XI.
Chiar daca scenariul acesta a devenit cam "uzat", pentru ca in fiecare titlu al seriei Stronghold (mai putin Crusader) am avut parte de acelasi obiectiv suprem, lansarea jocului ma bucura pentru ca ofera atentia cuvenita si genului real-time strategy, lasat intr-un con de umbra in ultima perioada (exceptand Starcraft II, desigur).
Stronghold 3 este un must-have pentru orice fan al RTS-urilor sau al jocurilor cu tematica medievala.



Bun, cinci motive deci cinci jocuri da?

Urmatorul, in ordine cronologica este Call of Duty - Modern Warfare 3, care va fi lansat pe 8 noiembrie. Dupa cum va puteti da seama cu usurinta, productia celor de la InfinityWard, sub egida Activision, continua firul narativ din Modern Warfare 2, joc care nu prea m-a impresionat. Parerea mea este ca jocul lansat de InfinityWard in acest an merita o sansa, insa dati-mi voie sa raman sceptic si sa-mi torn cenusa in cap pe urma dupa ce o sa vad cum este (daca o sa am ocazia aceasta vreodata). Trailer aici.

Pentru data de 11 noiembrie ne pregatim sa lasam deoparte sfera jocurilor care redau lumea intr-un mod "real" si sa pasim in sfera jocurilor fantasy. Desi este o denumire destul de generica, banuiesc ca se intelege la ce ma refer cand zic joc "fantasy. Deci, pe data de 11 noiembrie, anul curent, Bethseda Software lanseaza Elder Scrolls V - Skyrim.
Desi nu am fost niciodata die-hard fan al jocurilor fanteziste sau RPG (role-playing-games), recunosc ca Skyrim arata foarte bine si pare destul de tentant...pe langa zeci de ore de gameplay si libertate de miscare incredibila, vom avea parte si de o poveste pe masura: nu sunt die-hard fan dar recunosc ca multe RPG-uri sunt foarte bine puse la punct, din toate punctele de vedere, deci productii de calitate. Trailer aici.

Ultimul, dar nu cel din urma. Defapt primult in topul preferintelor mele. In cazul in care nu castig la lotto, voi lasa pusculita intreaga pentru acest joc, care va fi lansat in 15 noiembrie. Restul titlurilor mentionate anterior pot sa astepte (riiiight!)...sau daca vreti puteti sa mi le faceti cadou de craciun :).
Nu mai am prea multe de spus despre jocul care va fi lansat in 15 noiembrie, de catre Ubisoft, pentru ca am spus cam tot ce se putea spune despre franciza din care face parte in doua articole "tribut". Acum e timpul sa-mi primesc rasplata...eu si alte cateva milioane de fani din intreaga lume. Assassin's Creed: Revelations este pentru mine cel mai anticipat joc al acestui sfarsit de an si nu am niciun dubiu referitor la calitatea acestuia (sunt sigur ca se va ridica la nivelul asteptarilor). Am pus un trailer al jocului la sectiunea "video of the week" si va mai pun unul si aici, aveti de unde alege.




Asdar, avem de unde alege cu ce sa ne delectam in fata PC-ului in aceasta toamna. Tot ce mai ramane este sa avem timp si bani sa procuram jocurile.
Facultate? Proiecte? Licenta? They all come and go, dar productiile care fac istorie si care ofera puncte de reper pentru generatia urmatoare vor ramane in memoria colectiva.

Si nu, nu-s un gaymer fara viata care a uitat de viata reala, doar ca imi plac produsele de calitate (in acest caz jocurile video) si imi place sa le fac reclama, daca merita. Bun, acuma pregatiti copii pentru knock-out!

Tributul meu pentru Asasini (part II)

Am intarziat inacceptabil de mult cu aceasta a II-a parte din "Tributul pentru Assassin's Creed" dar din fericire nu-mi pune nimeni cutitul la gat (asta ca sa fim in ton cu subiectul tratat) asa ca sunt in viata, sunt bine si sunt in forma...beware!

In partea a II-a vom vorbi despre gameplay, vom trage niste concluzii si vom da note. Daca vreti sa stiti povestea din franciza Assassin's Creed, aveti aici link-ul catre partea I.

Desemenea vom prescurta denumirea Assassin's Creed in AC din aceleasi motive ca si inainte :).

3. Gameplay

Pentru ca un joc sa ajunga "legendar", nu este suficienta o poveste captivanta si bine conturata (pe care AC o are cu desavarsire). Pentru ca un joc sa fie "legendar" trebuie ca rularea acestuia sa nu scoata fire albe jucatorului, trebuie ca "mecanica" jocului sa functioneze impecabil, inteligenta artificiala a personajelor trebuie deasemenea pusa bine la punct si mai presus decat toate, trebuie sa fie distractiv si cat mai variat. Altfel cui i-ar place un joc plictisitor in care trebuie sa faci acelasi lucru de fiecare data cand il pornesti? (exceptand impatimitii WoW-ului, evident).

Per ansamblu, seria AC reuseste sa indeplineasca toate conditiile de mai sus.

Am sa motivez "in curand" de ce am spus per ansamblu, dar momentan sa incepem cu aspectele pozitive.

a. Plusuri: 

Principalul atuu al seriei este faptul ca fiecare titlu aparut a fost mai bun decat precedentul iar producatorii nu au batut pasul pe loc cu nici unul dintre acestea, au progresat constant si au imbunatatit ce aveau, au "construit" fara incetare pe o fundatie solida si au iesit bine de tot.

Am spus deja ca povestea este originala, complexa si captivanta. Am argumentat. Ce alte plusuri mai are AC? 

- Grafica este detaliata si bine pusa la punct insa fara a incarca in exces sistemul. De altfel cerintele de sistem nu sunt mari pentru un PC "actualizat" in momentul aparitiei jocurilor. Totusi AC 2 si Brotherhood mi s-au parut mai bine optimizate, ruland mai fluent decat primul titlu desi au grafica vizibil imbunatatita.

- Sunetul este ok dar nu "rupe gura targului". In schimb, in AC 2 si Brotherhood (din nou) personajele vorbesc engleza cu accent italian si uneori se mai strecoara si cuvinte de origine latina prin engleza vorbita (probabil pentru a intretine atmosfera italiei renascentiste).

- Coloana sonora este remarcabila, mai ales cea prezenta in primul joc al seriei: foarte reusita si potrivita contextului. Deasemenea, soundtrack-ul se afla in deplina concordanta cu evenimentele care se petrec in joc:  in momentul unei urmariri sau a unui duel, coloana sonora se schimba intr-o piesa mai alerta, cand spionezi sau te furisezi, coloana sonora mareste suspansul cu o piesa corespunzatoare.

- Libertate de miscare

Un element definitoriu al gameplay-ului din AC este posibilitatea asasinilor (si nu numai) de a parcurge distanta de la punctul A la punctul B in stilul parkour. Mi s-a parut o metoda originala de abordare a jocului, dar dupa cum vom vedea a atras cu sine si cateva minusuri. In orice caz, in 2007 cand a aparut primul joc al seriei, aceasta posibilitate de a te cãtzãra pe orice cladire si de a aborda totul "de la inaltime" a fost revolutionara si a oferit multe posibilitati utilizatorului de a naviga in lumea jocului. 

In plus, este incredibil de distractiv sa poti sa escaladezi cladiri, turnuri, biserici, etc. fie ca ti se par strazile prea aglomerate, fie ca vrei sa eviti gardienii fie pur si simplu ca vrei sa te distrezi. Este o libertate de miscare care nu a fost intalnita in jocuri pana acum. De multe ori insa, escaladarea turnurilor reprezenta o mica provocare deoarece trebuia sa caut elemente constructive ale acestuia de care asasinul sa se poata prinde (pentru ca nu are nimeni puteri de spider-man aici).

- Varietate de misiuni secundare

Desi primul joc al seriei a fost repetitiv, din nou AC 2 si AC Brotherhood se evidentiaza prin elemente noi adaugate care au imbogatit experienta jucatorului. Asadar, in cele doua titluri mentionate avem la dispozitie zeci de misiuni si quest-uri secundare, fiecare dintre acestea adaugand cate o mica bucata in povestea jocului fara a da impresia ca sunt puse de umplutura. 

Printre aceste misiuni secundare se numara quest-ul pentru obtinerea armurii lui Altair si quest-ul numit generic "The Truth" care presupune descifrarea unor mesaje criptate care se gasesc pe diferite cladiri si care vor duce la dezvaluirea unui scurt clip video a caror detalii nu le voi spune (merita vazut, puteti sa-l gasiti si pe youtube).

- Bani pentru investitii

Tot in ultimele doua titluri aparute a fost introdus si conceptul de fonduri / resurse materiale de care dispune Ezio. Evident banii sunt folositi pentru achizitionarea de arme si armuri noi, munitie, medicamente, otravuri si tot ce altceva isi putea dori un asasin la vremea respectiva.

b. Minusuri:

- Soldati inapti sau asasini mult prea bine pregatiti?

Sistemul de combat este spectaculos si bine pus la punct, insa cand un asasin se distreaza cu 7-8 soldati si iese aproape nevatamat dintr-un asemenea duel, inseamna ca fortele nu sunt bine proportionate. Ce sa mai zic ca Ezio avea la dispozitie si medicamente care restaurau instant "viata", chiar si in mijlocul unui duel...too easy!

- Spartani? N-ati vazut soldatii din AC, spartanii sunt mici copii

Desi cãtãratul pe cladiri a devenit un trademark al seriei, am ramas cu gura cascata cand am vazut ca si soldatii sunt mari amatori de parkour si te urmeaza curajosi pe cladiri. Mai ciudat a fost cand am vazut un templier "in heavy armour" ca nu a avut probleme in escaladarea unei cladiri doar de dragul de a infige o sabie in gatul asasinului. As fi preferat alte metode de a face soldatii mai amenintatori, nu e deloc realist sa vezi soldatzelul cu 30+ kg de armura pe el cum urca dupa tine fara pic de efort.

- "Cine-a pus cãpița-ndrum?" (ãla a fost om nebun)

Un alt trademark al seriei este saltul "leap of faith" executat de catre asasini dupa ce au escaladat un turn (mai mult sau mai putin inalt) pentru a cerceta imprejurimile. Din nou, nu mi se pare realist faptul ca la baza fiecarui turn de genul exista o cãpitzã de fân in care asasinul nostru poate ateriza in siguranta. Intr-adevar saltul in sine este spectaculos dar as fi preferat si alte alternative de coborat din varful turnurilor, cat noroc sa ai sa gasesti o gramada de fân langa fiecare turn?

- Eternal sunshine

Mi-ar fi placut mult ca seria AC sa aiba parte si de fenomene naturale sau meteorologice. Cer prea mult, in primul joc al francizei nu aveam nici macar ciclul zi - noapte. Din fericire in urmatoarele doua titluri producatorii au decis sa introduca si acest element de gameplay, dar tot n-am auzit vreun tunet n-am vazut picur de ploaie si parca nici vantul nu batea (chiar nu mai retin).

- Social stealth, numai daca vrei (mai bine sa nu vrei)

Producatorii s-au laudat mult cu conceptul de social-stealth implementat in joc. Social stealth presupune folosirea grupurilor de oameni pentru a "masca" trecerea asasinului prin zona. Adica nu te ascunzi prin umbre, nu te furisezi, te amesteci printre concitadini si mergi deodata cu ei, te comporti ca ei, astfel gardienii nu te vor observa. Discutabil, pentru ca de multe ori eram "ascuns" doar intre 3 cetateni iar soldatii se pare ca nu au observat "tipul" dubios cu gluga in cap si inarmat pana in dinti, "doar un simplu civil" isi spuneau ei. Deasemenea n-ai nici un castig daca joci astfel jocul (cu exceptia unor misiuni unde e musai sa fi stealth), de cele mai multe ori este mult mai distractiv sa faci opusul conceptului de social-stealth, mai ales ca sunt sanse infime ca soldatii sa-ti puna probleme serioase.

4. Concluzii
(pe scurt, i hope!)

Nu ma asteptam sa gasesc atatea aspecte oarecum negative legate de AC, dar sa recunoastem, sunt chestiuni minore care nu afecteaza mai deloc gameplay-ul. Oricum in afara de cele mentionate mai sus, cu greu se pot gasi alte "bile negre" pentru jocurile AC.
Banuiesc ca elementele negative enumerate mai sus isi au locul si rolul bine determinat in "economia" globala a jocului. Nu cred ca scopul producatorilor a fost producerea unui joc greu de invatat, stapanit si terminat, ci a unuia distractiv si accesibil.
Singura chestie care ramane fara scuza este absenta fenomenelor meteorologice, really!

Indiferent de minusuri:
Seria mi-a placut enorm iar jocul este unul de colectie si v-a ramane un punct de referinta multi ani de acum incolo pentru genul action - adventure, si nu numai.
AC este atat de reusit incat te va face sa treci cu vederea toate chestiunile (mai mult sau mai putin) negative si tot vei ramane la parerea ca este un joc "legendar". Franciza merita jucata, indiferent daca esti incepator in "ale jocurilor" sau practici asta de ani de zile.
Odata ce ati simtit gustul naratiunii, sunteti victime sigure iar in Brotherhood s-a introdus modul multiplayer asa ca nu avem de ce sa ne plangem.

Note: (parere personala, valori intre 7 si 10):
Poveste: 15 :D , Gameplay: 9, Estetica: 9.5, Multiplayer (doar Brotherhood): 10.

PS / Reminder: In 15 noiembrie va fi lansat urmatorul "episod": Assassin's Creed: Revelations (pregatiti-va copii pentru bataie - this is a teaser!).

Tributul meu pentru Asasini (part I)

Aceste articole sunt scrise pentru a oferi un tribut uneia dintre cele mai reusite serii de jocuri din ultimii ani, o serie de jocuri care m-a lasat "cu gura cascata" si care m-a tinut lipit de monitor nenumarate ore. Aceste articole sunt un tribut pentru franciza Asassin's Creed. 

Daca ar fi sa ma intrebe cineva "Ce joc bun imi recomanzi?" gandul mi-ar zbura direct la seria "Assassin's Creed", produsa de catre UbiSoft: nu doar datorita pretului accesibil ci si datorita calitatii acestor jocuri.

Pot sa afirm fara a risca exagerari, ca seria "Assassin's Creed" (prescurtat AC de acum incolo, din motive de comoditate si economie de spatiu) este cea mai reusita franciza din ultima perioada, franciza care a castigat milioane de fani in cei 4 ani de cand a fost lansata. Am sa incerc in aceste doua articole legate (partea a II-a maine) sa va prezint atat povestea jocului cat si elementele de gameplay (mai pe romaneste: cum este jocul). Recomand sa va luati o bere, cafea, suc, ceai si sa va inarmati cu rabdare pentru ca aveti, ca de obicei, destul de mult de citit

1. Cine sunt asasinii?

In universul jocului, asasinii formeaza o societate secreta, underground, condsa de un "Master Asassin",  cu radacini adanc infipte in istoria antica. Organizatia / societatea / clanul asasinilor este intr-un razboi direct, insa purtat in secret si pe ascuns, cu Templierii, a caror grupare, pe langa aspectul istoric de cavaleri cruciati, au si ceva interese "minore": dominarea lumii, controlul omenirii si mai ales, obtinerea / gasirea unei "arme" care le-ar permite acest lucru.

Desi sunt declarati inamici ai autoritatilor, asasinii sunt ajutati de multe ori de catre populatia civila, scopul suprem al acestora fiind acela de a apara libertatea si liberul-arbitru al omului de rand. De fapt misiunea  suprema a asasinilor este foarte bine sintetizata intr-o fraza extrasa din crezul lor: "We work in the shadow to preserve the light!". Scurt si patrunzator!

2. Povestea din Assassin's Creed:

Pentru ca seria "Asassin's Creed" este deocamdata formata din 3 titluri: Assassin's Creed, AC II si AC: Brotherhood" povestea a ajuns la dimensiuni considerabile, chiar si rezumatul acesteia fiind destul de "stufos". O sa ma straduiesc sa scriu cat mai pe scurt, dar nu promit nimic. Multumesc de pe acum pentru rabdarea si timpul acordat :).

Actiunea din seria AC se desfasoara in prezent...ma rog, dintr-un anumit punct de vedere. AC este printre putinele jocuri (defapt eu nu cunosc altul) care prezinta o povestire "in rama". Rama, nu râmã. Stiti voi, persoana care traieste niste evenimente, relateaza la randul ei alte evenimente, in timp ce isi traieste propriul fir narativ (sper ca m-am exprimat corect).

Cum adica "cum adica?" ?. Ca in "Hanul Ancutei" ma, de Mihail Sadoveanu...you see? Not? Off bine, fie, o sa explic altfel.

Franciza are ca protagonist un cetatean oarecare (or so it seems), un ex-barman: Desmond Miles. Intreaga aventura epopeeicã a lui Desmond incepe cand acesta se trezeste intr-un laborator de cercetare obscur ce apartine unei megacorporatii, numita Abstergo. Evident ca Desmond nu stie cum a ajuns acolo si evident, nu il cunoaste pe doctorul in halat alb care sta la capatul patului asteptandu-l sa se trezeasca.

Doctorul este distant si nu raspunde intrebarilor adresate de catre Desmond, ci ii cere imperativ, sa "intre" in Animus: un aparat din domeniul SF care permite utilizatorului (in acest caz, Desmond Miles) sa isi exploreze memoria genetica.

Science point: conform teoriei memoriei genetice fiecare dintre noi are stocat in ADN toate memoriile si cunostiintele stramosilor a caror ADN il purtam. 

Pentru ca nu prea are de ales, protagonistul se conformeaza si astfel aventura sa prin "labirintul" prorpiului ADN incepe - totodata si aventura jucatorului in universul Assassin's Creed.

Primul "stramos" pe care Desmond il va intrupa virtual, in Animus este un asasin care a trait in perioada celei de a III-a Cruciade (1189–1192), in zona Levant-ului, pe numele sau Altaïr ibn-La'Ahad (="TheBird - Son of No One"). Cu un trecut invaluit in mister, Altair va opera in trei orase emblematice ale zonei: Damasc, Acra si Ierusalim, urmand indicatiile "Marelui Maestru", altfel spus, seful si liderul asasinilor.

Desi primul titlu al seriei se termina "in coada de peste", in AC 2 se vor clarifica multe lucruri si multe din intrebarile pe care jucatorul si le-a pus isi vor gasi raspunsul. Dar nu toate.

AC 2 continua povestea exact din locul unde s-a incehiat primul joc al seriei. In acest al 2-lea titlu, Desmond este ajutat de catre asistenta doctorului (Lucy Stillman) sa evadeze din laboratorul de cercetare. Ulterior acesta va afla ca "razboiul rece" dintre templieri si asasini continua si in prezent (prezentul jocului) si ca el, la fel ca si Lucy sunt urmasi ai asasinilor. Analog, sefii megacorporatiei Abstergo sunt urmasi ai templierilor (sau templieri contemporani daca vreti) care bineinteles au acelasi obiectiv ca si stramosii lor. Cei doi, impreuna cu alti cativa asasini, colaboratori ai domnisoarei Stillman isi vor stabili baza de operatiuni intr-un depozit abandonat dintr-un oarecare oras (al Italiei?).

Asasinii din "prezent" au la randul lor un "aparat" Animus, iar Desmond trece din nou la treaba: de aceasta data, Ezio Auditore da Firenze este stramosul a carui trecut, protagonistul il va cunoaste in cele mai mici detalii prin intermediul memoriei genetice.

Asadar, actiunea in AC: 2 se desfasoara in Italia renascentista, incepand cu anul 1459 (anul nasterii lui Ezio), si va ramane acolo inclusiv in AC: Brotherhood. Ezio va "hoinari" prin Florenta, Forli, Venetia si alte locatii rurale, va deveni prieten bun cu Leonardo DaVinci, va colabora cu Niccolo Machiavelli si va avea ca principale victime mebrii apropiati sau chiar membrii ai dinastiei Borgia, care evident faceau parte din societatea secreta a templierilor. Templierii inca nu a reusit sa puna mana si sa stapaneasca "arma" care le va permite controlul umanitatii, asta datorita eforturilor lui Altair, din primul titlu al seriei.

AC 2 are parte de un final socant, in ultima scena a jocului Ezio coborand in subsolul Vaticanului, o experienta care il va schimba pentru totdeauna.

La fel ca si in cazul succesiunii precedente, AC: Brotherhood continua actiunea exact din locul unde a ramas in titlul precedent, si anume subsolul Vaticanului. Astfel, in Brotherhood, Ezio isi va desfasura activitatile in Roma, oras pe care va incerca sa-l "curete" de coruptia si influenta dinastiei Borgia. Bineinteles ca asasinul (devenit intre timp Mare Maestru) va avea sorti de izbândã in aceasta incercare si evident ca "arma" care o cautau templierii ajunge in mainile asasinilor care intentioneaza sa o tina ascunsa pentru totdeauna.

...dar povestea lui Ezio si a lui Desmond nu se termina aici. In aceasta toamna este programat spre lansare Assassin's Creed: Revelations. Producatorii au anuntat ca acesta va fi ultimul titlu in care Desmond il va "intrupa"  pe Ezio, dar il vom revedea si pe Altair in actiune.
Oricum putin probabil ca franciza sa se incheie cu acest, al 4-lea titlu. AC: Revelations va fi unul din "motivele sa va bateti copii in acesta toamna" (this is a teaser).

Asadar, maine cei interesati, pot afla detalii despre cum sunt jocurile Assassin's Creed, cu lux de amanunte.

Ne inrloam in armata (4)

Deci, pana acum, am vorbit despre Call of Duty - Modern Warfare 2, Battlefield: Bad Company 2 si Medal of Honor - Afghanistan. Incheiem azi serialul despre FPS-urile de varf ale anului 2010 cu Black Ops, Call of Duty - Black Ops.


Call of Duty - Black Ops este un FPS produs de Treyarch si publicat de ActiVision - a nu se confunda cu Call of Duty - Modern Warfare 2 care a fost produs de studioul Infinity Ward, dar publicat de acelasi ActiVison. Asadar in batalia studiourilor recrutate de ActiVision, trebuie sa mentionez ca Treyarch cu al lor Black Ops, au castigat detasat. Jucatorul va controla un soldat al trupelor speciale americane din perioada 1962-1968 pe numele sau Alex Mason. Spun soldat al trupelor speciale pentru ca jocul se concentreaza exclusiv pe operatiuni si misiuni undercover (dupa cum sugereaza si numele), in spatele liniilor inamice sub indrumarea CIA si cu vaste implicari politice. La un moment dat, Mason va avea o discutie fata in fata cu insusi John F. Kennedy care trebuie sa mentionez ca seamana izbitor de bine cu cel din realitate. Asadar povestea va fii un rollercoast-er in plin Razboi Rece, cu o scurta escapada in 1945 cand vei controla un soldat rusnac: Viktor Reznov, un tovaras de incredere a lui Mason, cu care si-a innecat amarul cat timp a fost inchis intr-o inchisoare de pe teritoriul URSS. Misiunea din '45 are rolul de a intregi povestea, nu de a o prelungi inutil. In alta ordine de idei Mason & co. va incerca sa-l asasineze pe Fidel Castro, va sabota lansarea rachetei sovietice Soyuz 2 si va avea si o scurta incursiune in Vietnam. Deci, povestea super super reusita si destul de originala, chiar daca in esenta este tot SUA vs Rusia (URSS), modul in care este prezentata si expusa ii ofera un sambure de adevar si o oarecare autenticitate, cel putin in comparatie cu celelalte jocuri. Asadar, doar pentru povestea palpitanta si originala, Black Ops merita jucat. Mentionez insa ca si dpdv estetic jocul se prezinta bine, dar nu se ridica la nivelul jocurilor produse de DICE. Grafica este reusita, dar in nota obisnuita pentru un joc aparut in 2010, nu rupe gura targului, iar sunetul este bine finisat, nimic in plus sau minus. Mediul inconjurator nu este distructibil iar fenomenele fizice n-as putea zice ca sunt impresionante. Cat despre multiplayer, copy-paste de la Modern Warfare 2.

Trailer singleplayer aici:



Note: Poveste: 10++, Gameplay: 9,5, Estetica: 8.5, Multiplayer: 8.5, Medie: 9,12 

Concluzii:

Asadar, nu puteti sa va plangeti ca nu aveti de unde alege daca aveti pofta de ceva actiune, ceva tras cu arma si putina adrenalina militareasca. Acum, care este cel mai bun dintre cele 4 jocuri, depinde de fiecare, depinde ce cautati sau la ce va asteptati de la un joc de genul. Ce pot spune cu siguranta este ca Modern Warfare 2 sigur NU este cel mai bun, nu pentru ca vreau sa fiu gigi-contra, ci pentu ca pur si simplu nu este. Notele pentru fiecare joc reprezinta o parere personala si trebuie tratate ca atare. Cu toate acestea, chiar daca  Battlefield: Bad Company 2 are, de departe, cel mai reusit modul multiplayer, am sa plasez jocurile astfel:

- Locul I: Call of Duty - Black Ops pentru ca mi s-a parut cel mai complet joc iar povestea este mult mai reusita si mai bine dezvoltata decat multe filme de la hollywood sau bollywood. Defapt Black Ops ar fi avut o medie mai mare daca as fi putut da 11 sau 12 pentru poveste, dar notele s-au incadrat in intervalul 7-10 si mai mult decat atat, daca vreau sa reprosez ceva jocului, mi-e cam greu sa gasesc ceva...
- Locul II: Battlefield - Bad Company 2 pentru ca, desi din vazute si auzite, multiplayer-ul iti taie respiratia, campania de singleplayer are cam multe neajunsuri si multe momente frustrante, plus cateva bug-uri / glitch-uri care deranjeaza. Chiar daca d.p.d.v. estetic jocul este ireprosabil, improvizatia facuta de cei de la DICE pentru singleplayer a facut ca Bad Company 2 sa se afle pe locul al II-lea.
- Locul III: Medal of Honor - Afghanistan - foarte foarte aproape de Bad Company 2, singura diferenta dintre cele doua jocuri fiind facuta de  multiplayer:  mult mai elaborat si mai detaliat si mai reusit cel din Bad Company 2, in rest acelasi producator, aproape acelasi nivel de detalii, etc. De remarcat ca modul singleplayer mi s-a parut mai reusit in Medal of Honor fapt ce explica si media identica a celor doua jocuri.
- Locul IV: Call of Duty - Modern Warfare 2 pentru ca nu mi se pare decat un copy-paste facut dupa primul Modern Warfare; o poveste extrem de simpla dar intortocheata in fel si fel de misiuni doar pentru a masca lipsa de profunzime a acesteia, aceleasi scenarii si faze refacute, nimic nou...sincer, primul joc din serie mi s-a parut mult mai reusit, iar faptul ca producatorii nu au fructificat avantajul de marketing care il aveau mi se pare un fel de "dat cu firma in cap"...dar asta e, din fericire au fost suficienti canditati de unde sa alegem.

Ne inrolam in armata (3)

Continuam "serialul" militaresc, iar dupa Call of Duty - Modern Warfare 2 si Battlefield - Bad Company 2, urmeaza sa vorbim astazi despre Medal of Honor - Afghanistan.


Asadar, urmatorul pe lista, Medal of Honor - Afghanistan sau Medal of Honor 2010 cum am observat ca este numit pe alocuri, produs tot de DICE si publicat de EA Games, la fel ca si Battlefield: Bad Company 2, asadar se vor observa multe similitudini intre cele doua jocuri. Nu prea am multe de povestit aici, ce pot sa remarc este ca Medal of Honor - Afghanistan reprezinta primul joc din seria Medal of Honor care a iesit din sfera celui de al-2-lea Razboi Mondial si a pasit in era contemporana. In cazul de fata, jucatorul va controla pe rand 2 caractere din armata SUA, un operativ SEAL si un ranger, asadar din start, profunzimea personajelor este redusa. Povestea mi s-a parut ceva mai realista decat in cazul lui Modern Warfare 2 si Bad Company 2 deoarece aceasta are in vedere o operatiune in forta efectuata pe parcursul a 2 zile de catre armata americana intr-o zona izolata si inaccesibila din Afghanistan, cu scopul de a neutraliza insurgentii de acolo...deci, in sfarsit am scapat de rusnaci...pacat ca doar pentru 4 ore, deoarece cam atata dureaza sa terminati jocul pe nivel medium. Mie sincer mi-a placut mult mai mult decat ridicatul in slavi Call of Duty - Modern Warfare 2. Si pentru ca este produs de aceeiasi tipi care au produs si Bad Company 2, Medal of Honor se prezinta cu o grafica impecabila, chiar shocanta in unele faze (literalmente una din scenele video am crezut ca este film cu actori umani, defapt am vazut filme care aratau mai rau decat jocul). Sunetul este si el impecabil, extrem de detaliat si o chestie noua pe care n-am mai observato pana acum: cand un coechipier se afla langa tine si iti vorbeste si in casca, se aude ecou pentru ca teoretic il auzi de 2 ori...smart shit, chichinete legate de detalii care prind bine la public, cel putin mie. Mediul injonjurator este si aici desctructibil, cel putin in campania singleplayer, am facut praf un sat de insurgenti de la bordul unui Apache...mmm, mmm tasty!
Multiplayer-ul din pacate nu rupe gura targului, este genul clasic de trage in tot ce misca, prezent si in seria Call of Duty, asadar, mai ramane doar sa pun trailerul singleplayer mai jos:



Note: Poveste: 8, Gameplay: 9, Estetica: 10++, Multiplayer: 9; Medie: 9,0
Maine, ultimul episod: urmeaza sa vorbim despre Call of Duty - Black Ops plus concluzii.

Ne inrolam in armata (2)

Dupa ce ieri am povestit despre Call of Duty - Modern Warfare 2, astazi continuam in ordinea aproximativ-cronologica prezentand Battlefield: Bad Company 2.

Battlefield: Bad Company 2 este un shooter care continua povestea din primul Bad Company, aparut habar n-am cand, pentru ca nici nu stiam de el sincer. Jocul este produs de DICE si publicat sub egida EA Games. Din pacate povestea din singleplayer este aceiasi...rusii vor sa invadeze SUA si au pus mana pe o arma mare si rea a carui creeatori sunt Japonezii; acestia se pare ca lucrau la arma pe la finele celui de al-2-lea Razboi Mondial. De data aceasta insa, pentru ca am controlat un singur personaj pe parcursul povestii, incet incet am reusit cat de cat sa ma implic in actiune si sa intru in pielea soldatzelului Preston Marlowe. Ce m-a deranjat extrem de mult la campania singleplayer a fost numarul muuult prea mic de modele de inamici, adica, au fost momente in care apareau minim 2 soldati inamici care aratau identic, aceleasi culori la haine, aceleasi arme si aceeiasi infatisare. Mai mult decat atat, producatorii si-au facut singuri reclama proasta adaugand intr-una din scenele "video" o replica a unui coleg de echipa care zicea ceva in genul "Who's crazy enough to fight with a cowboy hat on?"...in ideea ca inamcii de prin Peru sau Columbia, majoritatea aveau palarii de cowboy...frati gemeni bineinteles. O alta chestie enervanta legata tot de inamici: acestia se pare ca au dezvoltat o pasiune incredibila de a trage doar in utilizatorul uman si vreau sa zic DOAR in utilizatorul uman...frustrant si complet ireal, dat fiind faptul ca si colegii tai de pluton trageau mai mult in ziduri decat in adversari...si ar mai fi cateva minusuri dar minore, asa ca trecem la partea cu plusuri: grafica mi s-a parut excelenta: umbre, lumini, textura extrem de misto realizate si prezentate. Apoi, cladirile in sfarsit nu mai sunt invincibile asa ca poti sa uiti ca te ascunzi intr-o cladire de un tanc, din vreo 3 - 4 proiectile nu mai ramane decat ruina din respectiva structura. Sunetul din nou foarte detaliat fiind prezent inclusiv ecoul armelor care trag iar fenomenele fizice au fost destul de bine generate si realizate.
In ceea ce priveste multiplayer-ul, Battlefield: Bad Company 2 iz the shit. Avand in vedere ca jocul suporta  pana la 32 de jucatori online (sau 64 nu mai stiu sigur - the more, the marrier), ganditi-va ce lupte ies pe un camp de insurgenta detaliat, presarat cu vehicule militare fel si fel (de la tancuri la quad-uri, avioane de vanatoare si elicoptere) si cu un mediu inconjurator destructibil. Acestea, combinate cu modurile de joc orientate spre lucrul in echipa fac din Bad Company 2 un rival de temut pentru orice partida de airsoft din lumea reala, cat despre alte jocuri de genul, nici nu se compara...really! Producatorii ar trebui sa se uite la multiplayer-ul din Bad Company 2, sa-i ridice o statuie sa sa incerce sa-l depaseasca, oricum le-ar fi aproape imposibil, fara a fura idei.

Trailer singleplayer aici:



Si pentru ca l-am laudat atat, trailer-ul multiplayer aici:



Note: Poveste: 8.5, Gameplay: 8, Estetica: 9.5, Multiplayer: 10++; Medie: 9,0  
Maine urmeaza: Review Medal of Honor - Afghanistan.

Ne inrolam in armata (1)

Evident ca glumesc, desi nu cred ca ar fi stricat fitzosilor si impresarilor vreo jumate de an sau un an de instructie ca sa vada ce inseamna sa nu fii protejat de banutii lu tati si lu mami...dar ar fi stricat pletosilor pentru ca ar fi trebuit sa renunte la podoaba capilara, motiv principal pentru care subsemnatul nici nu s-a gandit vreodata sa se inroleze. Deviez de la subiect, defapt am vrut sa fac o scurta prezentare a 4 jocuri video de genul "modern shooter" aparute prin 2010, jocuri care au rivalizat pentru titlul de  "Shooter-ul anului 2010"...cred, cel putin...oricum nu stiu daca unul dintre acestea a castigat acest premiu sau daca s-a gandit vreodata cineva sa faca un clasment si sa ofere titlul vreunui joc.
Acuma nu stiu cati din cei 5 vizitatori care ii am zilnic sunt interesati de joace si de o analiza gaymareasca a joacelor (mai ales ca vine din partea mea, un amator 100%, ca sa nu zic "n00b") dar ma cam manca de ceva vreme sa scriu si despre asta asa ca hai sa-i dam drumul ca avem multe de povestit.

Pentru ca initial, am postat tot materialul intr-un singur articol si a iesit un carnatz ca de elefant, am decis la sugestia domnului Alex Gee sa postez in fiecare zi review-ul la cate un joc, intr-o ordine aproximativ cronologica (in sensul ca nu sunt extrem de sigur ca jocurile au fost lansate exact in aceasta ordine si nici n-am rabdare sa ma documentez mai mult in aceasta privinta). Mentionez din start ca o sa ma refer in principiu la caracteristicile single-player ale joacelor, pentru ca multiplayer-ul nu l-am incercat, ce am vazut am vazut in prezentarile video de pe net.

Asadar incepem "serialul" cu titlul celor de la Activision: Call of Duty: Modern Warfare 2,  un FPS contemporan creat de studioruile Infinity Ward. Jocul continua povestea din Call of Duty: Modern Warfare aparut acum vreo 2 ani, un joc care a ridicat standardul si care s-a dovedit a fi un punct de referinta pentru celelalte modern FPS. Insa personal, Modern Warfare 2 nu m-a impresionat absolut cu nimic, desi publicatiile de specialitate il ridica in slavi iar masele il aclama. Jucatorul este pus pe rand in pielea unui soldat britanic pe numele sau MacTavish si in bocancii unui soldat american pe care sincer nu mai imi amintesc cum il chema, oricum nu prea conteaza. Povestea este clasica si de turma: rusii invadeaza SUA, un terorist are ascuns pe undeva prin nush ce munti o arma de distrugere in masa, bla bla. Sincer, boring si mult prea superficial, nici mort nu am putut sa intru in lumea personajelor si in universul povestirii. Singura faza spectaculoasa era cand aparam Casa Alba de hoardele de rusi care dadeau navala....in fine, finalul mi s-a pare sec si irelevant dar nu o sa-l dezvalui pentru a nu strica "surpriza".
Si ca un minus urias, un experimentat soldat britanic, pe numele sau Price, captain Price apare si in Modern Warfare 2, la fel cum a aparut si in primul Modern Warfare. De ce este minus urias? Pentru ca acelasi cpt. Price, cu aceeiasi infatisare de savant mai degraba, decat soldat, aparea si in Call of Duty 1 si 2, jocuri a caror actiune se desfasura in cel de al-II-lea Razboi Mondial. Nu inteleg unde le-a stat mintea producatorilor cand au creeat seria Modern Warfare si au lasat aceeiasi infatisare capitanului, care, dupa cum am spus avea aceeiasi varsta si aceeiasi infatisare prin 1943-'44.
D.p.d.v. al multiplayer-ului, din cate am inteles, in esenta Modern Warfare 2 este la fel ca si precedentul titlu al seriei (adica impusca tot ce misca), exceptand cateva noi arme si imbunatatiri disponibile.

Trailer singleplayer aici:



Note: Poveste: 7.5, Gameplay: 8, Estetica: 8.5, Multiplayer: 8.5; Medie: 8,12
Maine urmeaza: Review Battlefield - Bad Company 2.

Fetele versus jocurile video

Un "conflict" care aproape de fiecare data cand il vad/aud/simt imi activeaza latura misogina: fetele vs. jocurile video (PC sau consola, nu prea conteaza). Ia spuneti voi dragii mosului, de cate ori nu ati putut sa va delectati in liniste cu jocul vostru preferat sau proaspat "achizitionat" din cauza unei femele? Fie ca este vorba de mama, surioara sau -de cele mai multe ori- prietena, stimabilele domnite nu par a se impaca prea bine cu jocurile video. Nu ca as fi eu marele gaymer care nu iese din casa cu zilele (saptamanile), nu ca as sta toata ziua pe calc jucandu-ma vreo aberatie retardata in genul heri putzãr (varianta romaneasca pentru harry poter)...dar totusi, din cand in cand un RTS, un simulator ceva, eventual si un shooter, parca merge. Si evident, daca nu mai esti la fel de "disponibil" cateva zile, esti retrogradat automat la stadiul de "imatur", "copil" sau alti termeni de genul.

Daca stau bine sa ma gandesc, cam asta e singurul lucru legat de acest mic "conflict" care ma enerveaza si ma enerveaza pentru ca reprezinta o dovada de gandire ingusta; adica if(conditie) then instructiune...serios acum fetelor, vreti sa fiti considerate inteligente si cu mintea deschisa sau vreti sa fiti considerate niste calculatoare programate? 

Nu mai faceti atata tam-tam pentru ca nici noi nu facem cand va holbati 2 ore in revistele de cosmetice sau moda, ba mai mult ne bucuram pentru ca in acel timp putem sa ne jucam ceva fara sa ne faceti capul calendar.
Nu mai faceti atata tam-tam pentru ca, din fericire, unele jocuri inseamna mai mult decat sa apasi  2-3 butoane de la tastatura+maus asa cum credeti voi si daca v-am pune sa jucati si voi, garantez ca nu ati face fata.
Nu mai faceti atata tam-tam cand nu sunteti in cunostiinta de cauza, ma refer aici exclusiv la expresia "esti ca copii": daca ati fi fost in cunstiinta de cauza v-ati fi dat seama ca multe jocuri sunt interzise minorilor datorita violentei lor sau a ideilor prezentate in acestea...deci psstt!

Desigur, nu am luat in considerare ipoteza cum ca nu intelegeti jocurile si decat sa recunoasteti ca nu stiti ce se intampla acolo mai bine faceti galagie ca va deranjeaza modul in care ne petrecem noi timpul liber.

In loc de concluzie tin sa mentionez ca:

- chiar daca sunteti fani ai jocurilor video asta nu va ofera o scuza pentru a va neglija indatoririle zilnice;

- chiar daca sunteti fani ai jocurilor video, cand vine vorba de petrecut timp liber pe primul loc ar trebui sa sa se afle prietenii, prietena si eventual familia, nu lumea virtuala;

- daca nu va puteti desprinde de jocuri mai mult de cateva ore...aveti o problema;

- fetelor, daca prietenul vostru e gaymer si nu va baga in seamna cu saptamanile, dati "next mission";

- daca  nu vreti sa dati "next mission" incercati sa-i atrageti atentia cumva; nu cred ca exista vreun tip citav la cap care sa refuze o partida in favoarea vreunui joc...daca refuza, atunci chiar este GAY(mer);

- daca aveti impresia ca acest post a fost redactat dupa un conflict "armat" cu prietena, surioara, mamica, bunica, pisica din cauza subiectului prezentat...va inselati...aveam in plan sa scriu pe acesta tema de mult timp, insa doar acum am gasit dispozitia necesara.

Vineri noaptea - gaming time

Daca tot am pierdut noaptea trecuta cu baschetul din NBA si mai rau decat atat Miami Heat au incasat-o iar (107 - 112) desi speram sa vad o revansa a baietilor din South Beach, ar fi chiar culmea ca vineri noaptea sa nu o stric intr-o maniera similara. Cu riscul de a fi injurat de prietenii care m-au chemat in oras, am decis sa lenevesc acasa si sa fac parte din comunitatea gaymerilor care dau o noapte de iesit in oras pe o noapte de jucat ca disperatii o chestie pur fictiva si imaginara, dar totusi, al naibii de bine realizata. Asa ca, in noaptea asta am de gand sa termin  Call of Duty - Black Ops, joc proaspat iesit pe piata, ca sa fac parte din turma celor care termina joacele imediat cum apar si sa nu fac parte din turma celor care ies vineri seara musai. Things change din cand in cand si cum imi era dor de ceva joace noi, cred ca merita incercat.
Presimt ca urmeaza si o analiza gaymareasca a catorva jocuri care le-am devorat in ultima perioada, joace asemanatoare, dar in acelasi timp mari rivale pe piata...asa ca nu ma dati disparut maine daca o sa dorm pana la amiaz ca sa recuperez somnul din aceasta noapte.



PS: Nu pot sa cred ca acesta este primul articol despre jocuri video de pe bloaga...amazing!!!11 one one one