Tributul meu pentru Asasini (part II)

Am intarziat inacceptabil de mult cu aceasta a II-a parte din "Tributul pentru Assassin's Creed" dar din fericire nu-mi pune nimeni cutitul la gat (asta ca sa fim in ton cu subiectul tratat) asa ca sunt in viata, sunt bine si sunt in forma...beware!

In partea a II-a vom vorbi despre gameplay, vom trage niste concluzii si vom da note. Daca vreti sa stiti povestea din franciza Assassin's Creed, aveti aici link-ul catre partea I.

Desemenea vom prescurta denumirea Assassin's Creed in AC din aceleasi motive ca si inainte :).

3. Gameplay

Pentru ca un joc sa ajunga "legendar", nu este suficienta o poveste captivanta si bine conturata (pe care AC o are cu desavarsire). Pentru ca un joc sa fie "legendar" trebuie ca rularea acestuia sa nu scoata fire albe jucatorului, trebuie ca "mecanica" jocului sa functioneze impecabil, inteligenta artificiala a personajelor trebuie deasemenea pusa bine la punct si mai presus decat toate, trebuie sa fie distractiv si cat mai variat. Altfel cui i-ar place un joc plictisitor in care trebuie sa faci acelasi lucru de fiecare data cand il pornesti? (exceptand impatimitii WoW-ului, evident).

Per ansamblu, seria AC reuseste sa indeplineasca toate conditiile de mai sus.

Am sa motivez "in curand" de ce am spus per ansamblu, dar momentan sa incepem cu aspectele pozitive.

a. Plusuri: 

Principalul atuu al seriei este faptul ca fiecare titlu aparut a fost mai bun decat precedentul iar producatorii nu au batut pasul pe loc cu nici unul dintre acestea, au progresat constant si au imbunatatit ce aveau, au "construit" fara incetare pe o fundatie solida si au iesit bine de tot.

Am spus deja ca povestea este originala, complexa si captivanta. Am argumentat. Ce alte plusuri mai are AC? 

- Grafica este detaliata si bine pusa la punct insa fara a incarca in exces sistemul. De altfel cerintele de sistem nu sunt mari pentru un PC "actualizat" in momentul aparitiei jocurilor. Totusi AC 2 si Brotherhood mi s-au parut mai bine optimizate, ruland mai fluent decat primul titlu desi au grafica vizibil imbunatatita.

- Sunetul este ok dar nu "rupe gura targului". In schimb, in AC 2 si Brotherhood (din nou) personajele vorbesc engleza cu accent italian si uneori se mai strecoara si cuvinte de origine latina prin engleza vorbita (probabil pentru a intretine atmosfera italiei renascentiste).

- Coloana sonora este remarcabila, mai ales cea prezenta in primul joc al seriei: foarte reusita si potrivita contextului. Deasemenea, soundtrack-ul se afla in deplina concordanta cu evenimentele care se petrec in joc:  in momentul unei urmariri sau a unui duel, coloana sonora se schimba intr-o piesa mai alerta, cand spionezi sau te furisezi, coloana sonora mareste suspansul cu o piesa corespunzatoare.

- Libertate de miscare

Un element definitoriu al gameplay-ului din AC este posibilitatea asasinilor (si nu numai) de a parcurge distanta de la punctul A la punctul B in stilul parkour. Mi s-a parut o metoda originala de abordare a jocului, dar dupa cum vom vedea a atras cu sine si cateva minusuri. In orice caz, in 2007 cand a aparut primul joc al seriei, aceasta posibilitate de a te cãtzãra pe orice cladire si de a aborda totul "de la inaltime" a fost revolutionara si a oferit multe posibilitati utilizatorului de a naviga in lumea jocului. 

In plus, este incredibil de distractiv sa poti sa escaladezi cladiri, turnuri, biserici, etc. fie ca ti se par strazile prea aglomerate, fie ca vrei sa eviti gardienii fie pur si simplu ca vrei sa te distrezi. Este o libertate de miscare care nu a fost intalnita in jocuri pana acum. De multe ori insa, escaladarea turnurilor reprezenta o mica provocare deoarece trebuia sa caut elemente constructive ale acestuia de care asasinul sa se poata prinde (pentru ca nu are nimeni puteri de spider-man aici).

- Varietate de misiuni secundare

Desi primul joc al seriei a fost repetitiv, din nou AC 2 si AC Brotherhood se evidentiaza prin elemente noi adaugate care au imbogatit experienta jucatorului. Asadar, in cele doua titluri mentionate avem la dispozitie zeci de misiuni si quest-uri secundare, fiecare dintre acestea adaugand cate o mica bucata in povestea jocului fara a da impresia ca sunt puse de umplutura. 

Printre aceste misiuni secundare se numara quest-ul pentru obtinerea armurii lui Altair si quest-ul numit generic "The Truth" care presupune descifrarea unor mesaje criptate care se gasesc pe diferite cladiri si care vor duce la dezvaluirea unui scurt clip video a caror detalii nu le voi spune (merita vazut, puteti sa-l gasiti si pe youtube).

- Bani pentru investitii

Tot in ultimele doua titluri aparute a fost introdus si conceptul de fonduri / resurse materiale de care dispune Ezio. Evident banii sunt folositi pentru achizitionarea de arme si armuri noi, munitie, medicamente, otravuri si tot ce altceva isi putea dori un asasin la vremea respectiva.

b. Minusuri:

- Soldati inapti sau asasini mult prea bine pregatiti?

Sistemul de combat este spectaculos si bine pus la punct, insa cand un asasin se distreaza cu 7-8 soldati si iese aproape nevatamat dintr-un asemenea duel, inseamna ca fortele nu sunt bine proportionate. Ce sa mai zic ca Ezio avea la dispozitie si medicamente care restaurau instant "viata", chiar si in mijlocul unui duel...too easy!

- Spartani? N-ati vazut soldatii din AC, spartanii sunt mici copii

Desi cãtãratul pe cladiri a devenit un trademark al seriei, am ramas cu gura cascata cand am vazut ca si soldatii sunt mari amatori de parkour si te urmeaza curajosi pe cladiri. Mai ciudat a fost cand am vazut un templier "in heavy armour" ca nu a avut probleme in escaladarea unei cladiri doar de dragul de a infige o sabie in gatul asasinului. As fi preferat alte metode de a face soldatii mai amenintatori, nu e deloc realist sa vezi soldatzelul cu 30+ kg de armura pe el cum urca dupa tine fara pic de efort.

- "Cine-a pus cãpița-ndrum?" (ãla a fost om nebun)

Un alt trademark al seriei este saltul "leap of faith" executat de catre asasini dupa ce au escaladat un turn (mai mult sau mai putin inalt) pentru a cerceta imprejurimile. Din nou, nu mi se pare realist faptul ca la baza fiecarui turn de genul exista o cãpitzã de fân in care asasinul nostru poate ateriza in siguranta. Intr-adevar saltul in sine este spectaculos dar as fi preferat si alte alternative de coborat din varful turnurilor, cat noroc sa ai sa gasesti o gramada de fân langa fiecare turn?

- Eternal sunshine

Mi-ar fi placut mult ca seria AC sa aiba parte si de fenomene naturale sau meteorologice. Cer prea mult, in primul joc al francizei nu aveam nici macar ciclul zi - noapte. Din fericire in urmatoarele doua titluri producatorii au decis sa introduca si acest element de gameplay, dar tot n-am auzit vreun tunet n-am vazut picur de ploaie si parca nici vantul nu batea (chiar nu mai retin).

- Social stealth, numai daca vrei (mai bine sa nu vrei)

Producatorii s-au laudat mult cu conceptul de social-stealth implementat in joc. Social stealth presupune folosirea grupurilor de oameni pentru a "masca" trecerea asasinului prin zona. Adica nu te ascunzi prin umbre, nu te furisezi, te amesteci printre concitadini si mergi deodata cu ei, te comporti ca ei, astfel gardienii nu te vor observa. Discutabil, pentru ca de multe ori eram "ascuns" doar intre 3 cetateni iar soldatii se pare ca nu au observat "tipul" dubios cu gluga in cap si inarmat pana in dinti, "doar un simplu civil" isi spuneau ei. Deasemenea n-ai nici un castig daca joci astfel jocul (cu exceptia unor misiuni unde e musai sa fi stealth), de cele mai multe ori este mult mai distractiv sa faci opusul conceptului de social-stealth, mai ales ca sunt sanse infime ca soldatii sa-ti puna probleme serioase.

4. Concluzii
(pe scurt, i hope!)

Nu ma asteptam sa gasesc atatea aspecte oarecum negative legate de AC, dar sa recunoastem, sunt chestiuni minore care nu afecteaza mai deloc gameplay-ul. Oricum in afara de cele mentionate mai sus, cu greu se pot gasi alte "bile negre" pentru jocurile AC.
Banuiesc ca elementele negative enumerate mai sus isi au locul si rolul bine determinat in "economia" globala a jocului. Nu cred ca scopul producatorilor a fost producerea unui joc greu de invatat, stapanit si terminat, ci a unuia distractiv si accesibil.
Singura chestie care ramane fara scuza este absenta fenomenelor meteorologice, really!

Indiferent de minusuri:
Seria mi-a placut enorm iar jocul este unul de colectie si v-a ramane un punct de referinta multi ani de acum incolo pentru genul action - adventure, si nu numai.
AC este atat de reusit incat te va face sa treci cu vederea toate chestiunile (mai mult sau mai putin) negative si tot vei ramane la parerea ca este un joc "legendar". Franciza merita jucata, indiferent daca esti incepator in "ale jocurilor" sau practici asta de ani de zile.
Odata ce ati simtit gustul naratiunii, sunteti victime sigure iar in Brotherhood s-a introdus modul multiplayer asa ca nu avem de ce sa ne plangem.

Note: (parere personala, valori intre 7 si 10):
Poveste: 15 :D , Gameplay: 9, Estetica: 9.5, Multiplayer (doar Brotherhood): 10.

PS / Reminder: In 15 noiembrie va fi lansat urmatorul "episod": Assassin's Creed: Revelations (pregatiti-va copii pentru bataie - this is a teaser!).