Cum a fost excursia la Hunedoara

Am considerat ca e musai sa va povestesc cum a fost excursia la Hunedoara, desi, baiat de treaba asa cum sunt (si modest) la multi deja v-am spus cam tot ce era de spus, asa in exclusivitate, inainte de a scrie pe blog si ma tem ca nu o sa mai fie prea multi cititori interesati de acest articol (sper ca sunteti recunoascatori pentru asta :P).

Daaaar, totusi, mai am niste preceni cu -virgula- care inca nu am vorbit de cand m-am intors (unii din ei cred ca se petrec pe melaguri straine) astfel consider ca are rost sa ma chinui sa redactez acest material.

Gratie sistemului de trasport public din romania, evident ca planificarea rutei optime catre Hunedoara a necesitat un research aprofundat pe site-urile companiilor de transport. Nu au fost prea multe variante, mai ales ca unele trenuri CFR care ar fi putut inlesni calatoria nu circulau vinerea (program idiot daca ma intrebati pe mine, de ce sa anulezi trenuri vinerea, cand multa lume probabil ar merge "acasa" dupa o saptamana de lucru). In fine, am ales sa mergem cu autocarul celor de la Dacos pana in Alba-Iulia, urmand ca de acolo sa luam un personal catre Hunedoara. Cea mai tare faza de dinainte de plecare mi s-a parut a fi numarul de inmatriculare al autobuzului:

Ori patronii companiei nu stiu ce inseamna initialele "KKK", ori nu le pasa, ori avem de a face cu o companie rasista...oricum au toate autocarele albe, foarte ciudat. 

Apropo, drumul inspre Sebes (jud. Alba), multi cred ca-l stiti, eu n-am mai fost demult prin zona...un infern: coloana pe 5 km inainte de a intra in oras, iar haosul a continuat si in localitate. Transportul in romania este o cauza pierduta, sincer. Cu greu am reusit sa trecem de aglomeratie, la un moment dat ne gandeam ca nu mai prindem trenul care sa ne duca spre Hunedoara, ar fi fost trist, pentru ca era singurul tren inspre destinatia noastra. Intre Sebes si Alba-Iulia, o remorca cisterna s-a desprins de "capul tractor" (sau cum ii va spune la vehiculul care trage o remorca TIR) si a patruns pe contrasens, direct spre autocar...senzatii tari, eu deja ma gandeam ca cisterna e plina cu combustibil si ca va exploda la impact...din fericire "proiectilul" nu se deplasa cu viteza si soferul nostru l-a ocolit elegant evitand accidentul...cisterna a ajuns cu rotile in sus in lanul de cucuruz (funny as hell, mai ales dupa ce vezi ca te-a ratat cu cativa metrii). Intr-un final, am ajuns la punctul intermediar al traseului, am prins si trenul, lejer, dar pentru aia tot ma dezgusta ministerul transporturilor pentru ca nu-i in stare sa construiasca sosele moderne si centuri ocolitoare...dar sa nu ne abatem de la subiect.

Acum, nu stiu cum sa fiu discret in descrierea orasului, pentru ca am niste cunostiinte cu care ma inteleg bine, care sunt de acolo, dar na...orasul mi s-a parut oarecum neingrijit si neglijat, probabil scenariu clasic pentru multe orase industriale care infloreau in perioada comunista si care au ajuns uitate de catre autoritati: fabrici si combinate inchise, hale abandonate, zone industriale parasite...you know. Semafoarele functionau si nu prea, uneori trebuia sa ghicesti daca s-a schimbat culoarea sau te luai dupa pietonii de pe partea opusa (si nu eram la peliferia orasului ci in centru), mult praf. Cateva cabine telefonice, fara geamuri si fara telefon mi-au starnit putin amuzamentul, intr-un mod comico-tragic...sincer imi pare rau pentru localnici, care s-au dovedit a fi de treaba si primitori (cu o singura exceptie), nu doar receptionerii de la pensiune sau ospatarii. Apropo de asta, daca planificati sa va cazati in Hunedoara, recomand fara ezitare "Pensiunea Stadion", aproape de gara, in zona sub-centrala, fara cusur.

 

Anyway a venit si ziua de sambata, ziua in care urma sa vizitam Castelul Corvinilor, motivul principal al excursiei. Am primit o harta orasului de la receptionera, dar am hotarat sa luam totusi un taxi sa vedem aproximativ drumul si distanta si sa ne intoarcem pe jos. Zis si facut, buna alegere. Nu neaparat pentru distanta, ci pentru ca sunt destul de multe incaperi de vizitat in castel, chiar daca de afara nu pare mare, odata ce intrii prin diferitele corpuri de cladiri ai de umblat suficient de mult incat sa te bucuri ca ai venit cu taxiul pana acolo (tinerii astia, ce lenesi sunt, asa-i?). 

Ce NU mi-a placut la castel:  foarte putine informatii pentru turisti referitoare la incaperile castelului, la turnuri, la decoruri, in prea multe situatii nu am stiut in ce incapere a castelului suntem si ce se intampla acolo "pe vremuri"...sux. Apoi, putine locuri de sezut, ca sa-ti tragi sufletul...stiu, e castel nu parc, dar totusi, in incinta monumentului nu am gasit decat 3 banci, in curtea interioara, dintre care una era bombardata de razele solare. Bancile vopsite in galben...sec...s-ar fi potrivit mai bine cativa busteni sculptati in forma de banca or something, ar fi parut mai autentic si s-ar fi incadrat perfect in decor. 

Bineinteles, romanul tot roman ramane, ce conteaza daca ai de a face cu un monument istoric, parte a patrimoniului UNESCO, cand ai la indemana un obiect dur cu care poti sa-ti scrijelesti debitatiile mintale pe pereti...si bineinteles ca este "extrem de scump" pentru o primarie sa angajeze o firma de restaurari, chiar si pentru "un fleac" cum sunt peretii zgariati din interiorul unui turn:

Ca sa termin cu chestiile negative legate de administratia castelului: pentru a face fotografii in interiorul castelului trebuie sa platesti o taxa foto de 5 lei / aparat foto (nu stiu daca e valabila si pentru telefoane). 

Asa se face ca ma aflam in curtea interioara pentru o ultima poza inainte de plecare, cand sunt abordat de un agent de paza, modelul "cocalar bronzat". Vine la mine artagos, incruntat si imi zice pe un ton arogant: "taxa foto pentru ãsta" (arãtând catre aparatul foto)...mi-a fost clar ca avea chef de hartzã si de facut pe durul, dar eu calmul si echilibratul vizitator ii spun ca ecusonul care atesta faptul ca am platit taxa foto e la prietena mea (care se afla la vreo 5 m de noi). Imi raspunde sec cu "aaa" si pleaca. 

Na spuneti voi daca vi se pare ok sa tratezi turistii asa? Pulica frânaru' multumeste-ne noua pentru ca ai si tu un loc de munca, nu mai fa organu mare cu vizitatorii. Nu as fi avut nimic de comentat daca ar fi stiut sa intrebe frumos si civilizat de taxa sau macar sa-si fi cerut scuze dupa manifestarea tipica unui mascul "omega" in caladuri si fara partenera. Retardat...degeaba ne vrem noi in UE, tot din topor si neciopliti ramanem...sad!

Ce mi-a placut la castel: pai in afara de cele mentionate mai sus, cam tot. Am incercat sa selectez pozele cele mai reusite:

Sadly, orasul ne-a mai dat o dovada ca este neglijat, la intoarcerea de la castel. Traversand "Parcul Central" (conform ghidului turistic si hartilor) am observat un morman de gunoaie format / acumulat pe spatiul verde la putini metrii de terenul de joaca pentru copii si la si mai putini metrii de batraneii care jucau table si sah de zor.

V-am spus eu, romanul tot roman ramane, indiferent in ce "Uniune" intra, iese sau accede. 

Duminica dimineata ne-am ambalat si ne-am intors in Sibiul nostru, de data aceasta traseul fiind parcurs 100% cu trenul. In drumul scurt de la pensiune la gara, ma pot lauda ca am vazut unul din putinele autobuze pentru transport public din oras (spun putine, pentru ca pe toata durata weekendului nu am vazut mai mult de 2-3 autobuze pentru transport in comun si am frecventat doar bulevardele orasului, nu stradute lãtularnice).

Cam asta a fost pe larg si cu vorba lunga tipica mie, excursia la Hunedoara. Cativa prieteni mi-au zis ca sunt tentati sa mearga si ei in vizita...sincer merita, toata "aventura", castelul, drumul...de ce nu? Singura problema e ca, datorita sistemului de transport retardat din romania, daca nu vrei sa vizitezi castelul pe fuga cu bagajele in spate, sau cu noaptea in cap, trebuie sa te cazezi macar o noapte undeva...sau bineinteles mergi cu masina personala (smug face), dar care ar mai fi farmecul excursiei atunci?

Asadar ma ofer ghid sau consilier in cazul in care vreti sa vizitati Castelul Corvinilor...si multzam' pentru ca ati avut rabdare sa lecturati tot carnatul asta! (daca ati ajuns sa cititi aceste randuri, you've made it!!!!).

Festivalul medieval 2011 Sibiu

By Cristina

Prima zi a avut loc vineri,am intrat in Piata Mare dorind sa vad ce se intampla anul asta la festival. Plin de tarabe cu acadele,masti,bijuterii si tot felul de brizbrizuri. Lume de tot felul-de la batrani pana la profa mea de chimie:)). Dupa parerea mea anul acesta a fost cam sarac festivalul din punct de vedere al evenimientelor. Nu am mai vazut lupte si toata actiunea s-a petrecut in Piata Mare plus o parada care avea traseu de la Podul Mincinosilor pana prin Parcul Cetatii. Pe scena s-au tinut concerte medievale,iar in prima zi s-au prezentat echipele din diferite orase.Ce am observat la prezentatorul de pe scena : avea un tic verbal,la fiecare trupa/domnita/cavaler care intra pe scena spunea ''Sa patrunda,sa patrunda catre scena''. A fost ok de vreo 3 ori dar la un moment dat a devenit enervant mai ales ca asa a continuat si in a treia zi. Ca sa nu ma plictisesc am dat o tura in Piata Huet sperand ca voi gasi ceva actiune pe acolo. Am fost surprinsa cand am vazut ca acolo nu se intampla nimic. Am ras de mimii care erau pe acolo. Nu imi dau seama cum pot sa reziste vazand ca atata lumea se holbeaza la ei. Ca piesa de decor medieval a fost o spanzuratoare de lemn exact ca in filmele horror. Mii de cocalari si copii si-au pus franghia in jurul gatului si mimau ca se omoara sau faceau poze in ipostaze idioate. Sigur faceau astia bani multi daca puneau taxa sa te pozezi cu spanzuratoarea.
Am fost fericita ca un copil mic cand am vazut ca se vindea vata pe bat. M-am apropiat sa imi cumpar ca sa aflu ca vata costa 5 lei. Sincer mie mi s-a parut cam scump asa ca nu mi-am mai luat. Undeva pe langa o terasa era un morman de stuf si clar ca toata lumea a venit ca tiganul si lua paie dinalea. Mi-am luat si eu un pai de stuf dar nu bratele pline ca ceilalti. Romanul asta...
Era amuzant daca priveai de departe pentru ca vedeai in aer stuf,toata lumea tinea cate unul ca si cum ar fi fost balon.
Dat fiind faptului ca prima zi mi s-a parut monoton am decis sa nu mai merg in a doua zi. In schimb am mers in ultima zi la concertul celor de la Corvus Corax. Nu pot spune mare lucru despre acest concert dar mi-a placut foarte mult. A fost prima data cand i-am ascultat. Membrii formatiei au reusit sa faca o atmosfera frumoasa in Piata Mare,cel mai mult mi-a placut ca au spus ''acest cantec este pentru baut'' fix cand eu am deschis dopul de la sticla de bere. Aproape ca uitasem sa spun, in ultima zi a festivalului vata pe bat a fost 3 lei. Dar nu mi-a mai pasat pentru ca mi-am luat bere.
Ca o concluzie festivalul medieval 2011 nu a fost ce ma asteptam dar m-am distrat.

Planuri pentru weekend

Luand in considerare faptul ca pentru mine weekend-ul care sta sa inceapa maine este, foarte probabil ultimul weekend in care o sa fiu liber din aceasta vacanta, am decis sa-l traiesc "pe picior mare", asa ca de final de vacanta.
Asadar, am planificat sa dau o fuga pana in Hunedoara de vineri pana sambata sa vizitez Castelul Corvinilor, pentru ca aveam in plan asta de multa vreme, poate mai bine de un an.
Chiar daca respect "traditia" nefericita conform careia in ultimii 4 ani cel putin am ratat Festivalul Medieval de la Sibiu din diferite motive, am sa revin duminica in oras, pentru a prinde ultima zi a festivalului, precum si concertul extraordinar al celor de la Corvus Corax, care vor concerta in ultima zi a saptamanii, de la ora 22:00, in Piata Mare a orasului...intrarea este libera, iar concertul va pune punct Festivalului Medieval din Sibiu. Asadar, cu putin noroc ma intorc in timp util din mini-excursie si prind macar punctul culminant al festivalului de la noi, sperand astfel sa NU respect nefasta "traditie".

Sper ca o sa ne vedem cat mai multi in Piata Mare sa incingem o "hora" medievala. Nu aveti sange in voi daca nu veniti...buhahaha!

Adio papusi gonflabile (cum isi dau iar japonezii in petec)

Vedeti? De asta nu ma uit la televizor mai deloc, de asta evit cu tot dinadinsul stirile...mi se face sila, greata, scarba, ma enervez, ma revolt, ma agit cand vad ce se mai intampla "prin lume", cand vad ce le poate defeca mintea unora.

In mai, scriam de opera unor japonezi distrusi si fara viata care au "inventat" un oarecare aparat care se conecta la PC si care se folosea pentru a transmite saruturi virtuale prin intermediul net-ului, la persoana "iubita" care se afla la celalalt capat al "firului" si care bineinteles trebuia sa detina un astfel de gadget, deasemenea.
Ca sa fac si legatura cu TV-ul si stirile, precizez ca am aflat despre subiectul tratat in aceste randuri gratie buletinului de stiri de la ora 19:00 de pe antena 1.

No, dragii nostrii japaneji copti si iradiati de catre reactoarele distruse s-au gandit sa mearga mai departe cu aberatiile tehnologice si au creeat o vedeta pop (si probabil porno, daca nu inca, in viitorul apropiat) 100% virtuala, proiectata pe scena sub forma unei holograme 3D extrem de realiste.
Lasand la o parte discutia interminabila despre ce inseamna muzica adevarata si despre gusturile de muzica per total, as vrea sa stiu cat de retardat ar trebui sa fi sa-ti placa un astfel de "artist" care nici macar nu exista. For fuck sake, nici macar nu vei putea sa-i ceri vreodata un autograf. Ce rost are sa te incante un personaj virtual, care nu exista si nu va exista, care nu e in stare sa vorbeasca nimic in afara de piesele care este programat sa le cante si care nu va fi in stare niciodata sa comunice liber, ci doar ingradit pe veci de parametrii care ii primeste dintr-un computer. Si maram, gagica virtuala are deja (zeci de) mii de fani in japonezia (si nu numai).
Cu ce ma ajuta pe mine, omul de rand, ca ratatii de japonezi, pe veci impotenti si virgini au reusit sa creze o holograma care isi fâlfâie bucile virgine pe scena? De ce sa mai fie nevoie de persoane reale care sa se agite, sa aiba emotii pentru public, cand holograma lor nu uita niciodata versurile, nu oboseste, nu are emotii, nu nimic.
Imi place tehnologia, imi plac aparaturile de ultima ora, dar cele care intr-adevar folosesc la ceva, nu fanteziile erotice ale vreunui geek cu ochi mici si piele galbena care va castiga o roaba de bani pentru ca a creat gagica virtuala. Cat mai dureaza oare pana astfel de aberatii tehno inlocuiesc papusile gonflabile si filmele porno? :)) Mai putin de un deceniu ar fi un raspuns destul de corect.
Desi, banuiesc ca in multe domenii, o holograma 3D ar aduce oarecare beneficii, in niciun caz industria muzicala nu are nevoie de asa ceva si nici nu este perfectionata prin asta. Mi se pare doar alt mod prin care artificialul si sinteticul este introdus "pe ascuns" in vietile, si asa distruse, ale oamenilor.
In plus, crearea unei holograme care arata "perfect" (cel putin in viziunea unor pedofili japonezi), se comporta si se misca perfect, nu face decat sa alimenteze toate apucaturile si preocuparile superficiale ale tinerilor (si nu numai): adica ce conteaza ca nu ai nimic in cap si esti prost ca napu, daca arati bine, nu? Decat sa te uiti la un documentar, sau doamne fereste sa te duci la biblioteca, mai bine te prefaci ca mergi la sala sa-ti arzi cele 2 grame de grasime de pe sold (pitzi style) sau sa-ti faci pectoralii mai tari decat vei avea vreodata penisul (cocã style). Ce mai conteaza ca ai melodii si versuri de 2 lei cand arati bine? Pe chestiuni de genu se bazeaza toate fufulinele care se apuca peste noapte de muzica (si mai si au succes), pe aceleasi chestiuni banuiesc ca se bazeaza si creatorii hologramei. Nu inteleg japoneza, din fericire, dar nu cred ca Hatsune Miku (cik asa o cheama) aduce ceva nou in muzica, exceptand propria ei existenta, bineinteles. Apropo, ce se intampla daca cere publicul un bis? :)
Defapt, daca stau sa ma gandesc, o holograma de genul, combinata cu dispozitivul de sarut virtual mai evoluat, care sa imite si alte parti ale corpului (yeah, you know) ar putea inlocui aproape de tot relatiile interumane...ce rost mai are sa te intalnesti cu gagica / gagicul (fiecare dupa caz) cand vei putea avea la dispozitie o holograma cu persoana respectiva si un gadget pe post de organe esentiale in relatiile dintre cupluri (yeah, you know).

Ea: Vreau sa-ti vad pectoralii pe holograma azi si sa te simt!
El: Nu cred ca putem, imi tot cade netu si nu as vrea sa raman blocat cu instrumentu in aparat.

Ati prins ideea, da?
Poate exagerez si fac din tantar, armasar, dar oricum mi se pare o chestie penala, idioata, nefolositoare (cel putin in domeniul in care a fost aplicata), distrusa, tipica japonezilor, frustrati care incearca sa-si gaseasca alinarea in tehnologie. Poate trebuie sa-i intelegem si pe ei, in lipsa de altceva ii buna si o holograma ;).

Cea mai recenta fantezie erotica a tuturor tinerilor galbejiti o puteti vedea aici:



PS: Sunt tare curios ce procent din castiguri primeste efectiv tipa care si-a "vandut" vocea pentru fufulita virtuala, dar in orice caz, am o mica banuiala ca nu este altceva decat o sclava care nu-i in stare sa le zica agentilor si managerilor ca ar putea canta chiar ea in carne si oase pe scena...dar ce farmec ar mai fi atunci daca nu s-ar putea mandri japanejii cu materia fecale care le-a tâsnit din creier?

Cateva ganduri despre ArtMania 2011

Festivalul ArtMania, editia din 2011 sta sa inceapa in Piata Mare din minunatul nostru "sat". Pentru ca in ultimii 2 ani am scris de fiecare data despre acest festival care tin se mentionez ca-l apreciez, am hotarat ca, desi anul acesta nu voi lua parte la concertele din centru, sa scriu macar cateva idei despre festival.

In primul rand, "traditia" care mi-am imaginat-o eu, conform careia orgasmica si inegalabila trupa engleza de Death-Doom si Gothic-Doom Metal My Dying Bride este invitata odata la 2 ani la acest festival (2007 si 2009) se pare ca a fost uitata de catre organizatori (traditia, nu trupa), asadar mi-am facut sperante degeaba.

In al 2-lea rand, trupele de anul acesta chiar nu-mi starnesc interesul in mod, deosebit, adica ok, de acord, sunt trupe bune, canta muzica buna, dar really, sunt concerte fara de care pot trai, sunt concerte de la care, in caz ca absentez, si am sa absentez, imi pot ierta "pacatul". In plus de asta poti sa vezi si sa asculti trupele si din "zona VIP" (din spatele gardului) si  asta pe moka. Urasc sa folosesc o expresie prea des, dar puteti sa ma faceti "ieftin" sau "wanna-be" ptr. ca nu arunc cu banii pe festivaluri, dar am momentan alte prioritati, mai ales spre sfarsitul lunii august, deci go ahead, faceti pe die-hard fans, roacheri adevarati care asculta orice trupa care zgarie chitara si da cu ciocanu in tobe.
Nu ca ar fi cazul trupelor invitate anul acesta: Tarja Turunen (ex. Nightwish), Helloween, Sonata Arctica, Lacrimas Profundere, Lacuna Coil. Sunt trupe cu rezonanta europeana, cel putin, dar nu reprezinta chiar stilul meu, sooo, o sa fiu wanna-be-ul de dupa gard, asta daca ma deranjez sa-mi mut fundu spre Piata Mare, pentru ca ceasul ticãie si eu mai am cateva treburi de facut pana pot pleca.

Am facut efortul de a scrie aici cat de cat ceva diferit fata de ce am postat pe "Masa", argumentand in linii mari de ce imi permit sa nu particip anul acesta la ArtMania. Ca sa fiu subiectiv, sunt sigur ca nu am sa pierd prea multe pentru ca nu pot intra in perimetrul concertului, dar asta nu inseamna ca nu am sa beau o bere relaxat la o masa in imediata apropiere a acestuia, trãgând cu urechea la piese. Asadar, mai pe larg, cateva idei despre ArtMania 2011 le gasiti scrijelite cu iataganul (smug face) aici.

And i'm off to grab some beers!

Cand filmele sunt un cliseu

Daca mi-ati cere sa va povestesc despre un film care este in voga la ora actuala, as sari automat la gatul ultimei productii a celebrului Steven Spielberg, "Super 8", in regia lui J.J. Abrams (Forever Young, Armageddon, Mission: Impossible III). Dar vad ca nu-mi cereti asta deci am iesit...pa!



Kidding. Savurand ultimele saptamani din vacanta (pentru mine cel putin) am vizionat un numar destul de mare de filme in ultima perioada, avand in vedere ca starea meteo mi-a fost "alaturi" (nori, ploi, etc). Printre acestea se afla evident si "Super 8", un "thriller", "mystery", sci-fi., care, sa fiu sincer nu stiu cat de mediatizat si asteptat a fost, dar am observat destul de multa forfotã facuta pentru lansarea acestuia.

In primul rand, fie ati observat, fie nu, termenii de "thriller" si "mystery" i-am pus intre ghilimele, pentru a sugera o negatie a termenilor respectivi...exprimare de lemn, nu cred ca ati inteles nimic: ce vreau sa zic este ca filmul ar fi thriller si mystery pentru un copil de 10 ani, nu pentru un adult...prost catalogat si categorisit.

In al 2-lea rand:
Actiunea se petrece intr-un oraselul fictiv, Lillian, din statul american Ohio, prin 1979. Personajele principale, un grup de prieteni, copilandrii preadolescenti, vor sa realizeze un film amatoristic, pentru a participa la un festival. Intriga peliculei este data de momentul in care producatorii amatori filmau o scena in apropierea unei cai ferate, din afara orasului lor. Incercand sa profite de trecerea unui tren marfar, care ar fi adaugat un plus de dramatism scenei, copii surprind involuntar pe film accidentul "devastator" si "cataclismic" in care este implicat trenul respectiv, cand o camioneta patrunde pe sine si accelereaza spre locomotiva.

In al 3-lea rand:
...ok, ok stop! Nu suport sa relatez filme intr-un mod asa obiectiv si cu expresii dinastea demne de publicatiile specializate. Primul lucru care nu mi-a placut a fost varsta copiilor care au primit rolurile principale: sunt pur si simplu prea tineri, prea puerili si prea imaturi (fizic vorbind) pentru a oferi credibilitate personajelor. Nu zic ca nu isi joaca bine rolurile, dar as fi preferat niste actori / personaje ceva mai "in varsta" daca pot spune asa...nu cu mult, dar minim 3-4 ani...kids just won't do it.
Apoi, scena care, practic, declanseaza actiunea filmului este atat de fantezista si exagerata incat pune la indoiala intreaga pelicula...chiar si daca luam in considerare exagerarile tipice filmelor SF, cand o camioneta de maxim 2 tone produce deraierea catastrofala a unui tren marfar aflat in plina viteza, deja incepi sa-ti pui semne de intrebare referitoare la numarul de ore de fizica la care au participat producatorii si regizorul. Just watch:



Evident, in cazul in care camioneta nu ar fi declansat deraierea trenului, pelicula s-ar fi incheiat dupa 15 minute :))...long live adamantium-based pickup truck.
Sa nu mai vorbim de faptul ca, dupa ce trenul loveste in plin camioneta si deraiaza, soferul acesteia inca mai traieste si culmea, camioneta inca mai este intreaga fara deformari majore, toate aceste nonsensuri fiind pastrate in film pentru cateva replici care le va rosti soferul care a provocat accidentul, de altfel, profesor de biologie la scoala / liceul din oras. De mentionat ca accidentul a fost provocat intentionat de catre profesor. We wonder why...abreviat w.w.w. :)).

Daca am lasa la o parte varsta frageda a personajelor precum si fenomenele paranormale d.p.d.v. al legilor fizicii prezentate pana in acest moment in film, nu as putea spune ca productia lui Spielberg are un inceput slab...insa calitatea peliculei se degradeaza incet si sigur pe parcurs, trecand din zona "cred ca merita vazut" in zona "bullcrap de 2 lei vazut de 9023131 de ori in zeci de filme" (totally random number there).
As incepe iar cu enumeratii de genul "in primul rand" bla bla, dar nu cred ca mai am rabdare sa le numar, asa ca am sa le arunc pe toate la gramada, care cum imi vine "la mana".
Na, problema cu trenul asta deraiat, pe langa faptul ca a deraiat din cauza unei camionete care nu cred ca reprezenta nici 1% din masa lui (asta e ca si cum as spune ca o vrabie a rasturnat un tir), mai apartinea si fortelor aeriene americane, mai precis transporta ceva "precious cargo" sau "senitive materials" din Zona 51 (insert X-Files theme here) spre o baza securizata din statul Ohio. Profesorul care a cauzat accidentul stia despre ce transport este vorba si tocmai de aceea a cauzat accidentul.

SPOILER ALERT! Citit pe raspunderea voastra mai departe sau sariti direct la concluzii (ultimul paragraf)


Asadar, marfarul misterios, deraiat langa orasul Lillian, Ohio, transporta o creatura extraterestra "cât casa", capturata de catre fortele armate ale SUA prin anii '50. Profesorul care a cauzat accidentul, a lucrat in trecut la studierea creaturii si inca de atunci si-a pus in plan sa o elibereze sau sa o ajute sa ajunga "acasa" (ET home phone scene). Bineinteles ca nimeni nu a fost de acord cu asta, astfel proful a fost exclus din program. "Acum" dupa vreo 20 si ceva de ani (in '79 cand se petrece actiunea filmului) proful a incercat din nou sa elibereze creatura. De data aceasta a reusit, fiindca extraterestrul a supravietuit accidentului in care a fost implicat trenul care il transporta si a "evadat" din vagonul surprinzator de slab securizat pentru un cargo cu astfel de importanta. Bineinteles, armata SUA inconjoara rapid locul accidentului, securizeaza zona si nu ofera niciun detaliu "autoritatilor locale" care evident vor informatii despre ce s-a intamplat.

Daca nu ati observat cliseul "trenului deraiat" sau eventual scapat de sub control, destul de prezent in filme, atunci sigur veti observa motivul uzat al "micului orasel american terorizat" (mult spus terorizat) de catre o forta nevazuta / creatura monstroasa, etc. Si daca nici acest cliseu nu l-ati observat atunci sigur motivul "rivalitatii" dintre 2 masculi (alfa) pentru o femela sau motivul "primei izbiri" (a se citi iubiri - BLEAH!) il veti observa. Astfel am ajuns in zona in care filmul deja o ia pe coclauri cu subiectul; aproape ca iti vine sa zici "parca am mai vazut filmul asta, doar ca erau alti actori" la unele scene.
Actiunea progreseaza lent, destul de plictisitor si anost, dupa cum spuneau si "maestrii" de pe Spill.com, "wasn't this movie about an alien?".

Finalul survine brusc si din senin, este previzibil si foarte "tras de par", mai "tras de par" chiar decat scena din intrigã.
Alien-ul si-a dat seama ca poate evada doar dupa ce a distrus jumatate de oras si a declansat evacuarea acestuia. Defapt personajul principal, unul dintre copchii i-a "deschis mintea" creaturii, altfel cine stie cat ar fi durat pana cand armata captura extraterestrul sau pana cand creatura si-ar fi dat seama de una singura ca poate sa-si construiasca o nava cu puterile sale telekinetice / magnetice doar din fierul vechi adunat din oras...BULL-CRAP!!!

CONCLUZII:
As incheia spunand ca filmul mi s-a parut slabut, plictisitor, presarat cu prea multe clisee si scenarii uzate, invechite si deloc inovative. Inca nu stiu cum a fost perceput de catre publicul larg, sau cum a fost catalogat, dar din punctul meu de vedere, a fost boring...daca ma intrebati pe mine, publicul tinta au fost copii de varsta (apropiata) personajelor principale din film, altfel spus, nu stiu cum un adult ar putea sa fie entertained de aceasta productie.

PS: Din foarte putinele cercetari care le-am facut, "Super 8" este denumirea camerei de filmat care o foloseau copchii pentru filmul lor :)

Ziua de azi

By Cristina

Azi am inceput sa citesc o carte noua. Pare interesanta,subiectul continutului ei este ceva ce ma intereseaza pe mine si sper sa ma ajute sa dobandesc idei noi. Dar sunt sigura ca asa va fi. Fiind obosita,(m-am trezit devreme) nu am reusit sa citesc azi atat cat vroiam,ci doar primul capitol. Tot citind am observat ca scrisul paginilor este mic ceea ce m-a facut sa imi obosesc ochii si mai mult,sper sa nu ajunga cartea asta pe lista cartiilor plictisitoare sau greu de citit. As putea sa las cititorului numele cartii dar prefer sa nu fac asta deoarece subiectul care este abordat nu este chiar pe placul oricui si vreau sa ma scutesc de diferite vorbe din stanga/dreapta.
Am pretentii mari,as vrea sa termin cartea in aproximativ patru zile. Nu cred ca va fi o problema prea mare dat fiind faptului ca subiectul continutului e catchy si zilele astea nu am program asa ca imi pot 'ucide' timpul facand ceva folositor. Ca sa imi fie si mai usor,in seara asta trag de mine si mai citesc cateva pagini. Ce placut e momentul lecturii cand ma preocup doar de mine si patrund in povestirea paginilor,pentru multi ideea de a citi o carte e una demodata,mai bine s-ar uita la Tv sau ar manca seminte...unde ramane dorinta de ascensiune in cultura,dezvoltarea si evolutia cuiva?
Foarte nostim,am dat peste un citat de Grigore Vieru : "Chiar si vantul rasfoieste uneori cartea,boule!"
Ca sa schimb subiectul,voi vorbi despre Pepsi. In perioada asta umbla reclama ca sub capac gasesti premii. Nu pot detalia pentru ca nu ma intereseaza. Daaar am o sticla de Pepsi si ghiciti ce scrie sub dop"Ai castigat un Pepsi 0.5L". Nu ma bucur atat de mult de premiu cat de faptul ca a fost o sticla norocoasa. Si sigur sticla aia de 0.5L nu o voi vedea decat daca o cumpar eu,astia de la promotie te trimit de la un magazin la altul sau la anumite depozite ca sa iti ridici premiul.

Lipsit de vorbe

By Cristina

Chiar a plecat....Trenul in care trebuia sa ma urc a plecat. Ori l-am pierdut ori a plecat mai repede. Asa se intampla daca stau prea mult in fata oglinzii. A plecat cu visurile mele de vacanta. Delta Dunarii,cateva zile la mare; le vedeam tot mai putin odata ce trenul inainta la drum...Si pe mine m-a lasat cu bagajele pe peron. Inchid ochii si ma imaginez in tren dar mai bine imi iau gandul de la planurile risipite.
Mi-e ciuda doar de soarele asta atat de calduros.Nu vreau sa vina toamna si sa simt ca nu i-am zambit soarelui asa cum am vrut. Poate chiar a meritat sa plece trenul fara mine. Acum sunt sigura ca nu as fi patit ceva in accident,nu m-as fi ars prea mult de la soare si tot felul de ciudatenii care se pot intampla intr-o excursie. Poate mi-as fi uitat bagajul pe undeva-fapt care nu e tocmai ok.
Sunt o frunza in vant desprinsa de pe creanga pomului ajuns prea batran. As vrea sa urlu iar tacerea ta e atat de placuta. De ce nu ai tacut si atunci cand trebuia?.

Scanteia de care aveam nevoie

Ma gandesc ca ati observat de cum ati intrat cateva modificari la pseudo-meniul arhaic "pe 8 biti" plasat strategic sub header si poate ati observat / citit si post-ul misterios de mai jos, care, spre bucuria mea, sparge grav tiparul si tematica abordata de catre mine p'aci prin padurea intunecata a uretelor tomnatice :)

Deci, despre ce este vorba? In primult rand imi cer scuze anticipat pentru eventualele greseli de exprimare dar e cam tarziu, mi-e somn si tigarea e pe terminate, fapt ce semnaleaza ca raman fara combustibil in curand si trebuie sa ma retrag la cateva ore de somn inutil.
Acum, explicatiile: dupa experimentul incercat cu Masa Cavalerilor, experiment care scârtzâie si care tot duc speranta ca va reveni in forta si va primi atentia si interesul care l-a primit in primele saptamani, am decis sa incerc ceva nou si aici. Astfel in urma unor tratative purtate la cel mai inalt nivel, am gasit o persoana creativa si talentata care si-a exprimat dorinta de a scrie cate ceva din cand in cand pe "copacii" seculari, "vechi" de aproape 3 ani din padurea asta intunecata.

Pentru persoanele inteligente care o sa-mi faca observatie ca secular sugereaza o varsta minima de 100 de ani (sau un secol): oh really? De unde v-ati obtinut diploma de "Captain Obvious"? ca as vrea sa-mi fac si eu rost de una!

Revenind, ca sa mai indepartez aura de mister care a invaluit blog-ul (imi place sa ma mint), persoana despre care vorbesc, este o prietena care am cunoscut-o cu nu foarte mult timp in urma, pe vremea cand eram inca "cârciumar", practic, din intamplare. Prin cârciumar, ma refer la barman, intr-unul din localurile de roacheri din oras (asta ca sa nu ziceti ca suntem blog de crashmari, ala e Masa Cavalerilor :D - kidding! ).
Deci, pe scurt (mai am doua fumuri de tras), Crisstina va scrie din cand in cand pe aici (cat mai des, sper) cateva randuri, cateva ganduri, idei, trairi, experiente sau orice alta tematica pentru care va avea inspiratie. Luand in considerare faptul ca nu as lasa pe oricine sa scrijeleasca "copacii", sunt sigur ca vom avea suficiente articole interesante de lecturat pe viitor.

Sunt curios si incantat de aceasta incercare, pentru ca este destul de clar ca avem stiluri diferite si subiecte diferite despre care vom scrie. Din acesta cauza, am vazut aceasta initativa ca pe o scanteie necesara invigorãrii blogului. Prin colaborarea cu o autoare creativa, blogul nu doar a primit un impuls de prospetime ci si un set nou de teme abordate, o extindere a granitelor, care trebuie sa recunoastem au fost cam batute in cuie de la o vreme incoace (that's too deep for this late-hour, really now!). Sper doar ca entuziasmul si interesul sa nu scada direct-proportional cu trecerea timpului, asa cum s-a mai intamplat de altfel :(.
In plus, stiind ca "Autumn" v-a fi pe maini bune si nu va stagna la o postare / luna, o sa pot sa-mi indrept mai mult atentia spre "masa cavalerilor", a carui echipa, ca sa va spun un secret, este preocupata sa cheltuiasca banii care i-am facut cu blog-ul respectiv pe fel de fel de excursii in toate colturile lumii. Sper ca gustati umorul unui om somnoros care tocmai a realizat ca ultimele doua fumuri ale tigarii s-au consumat singure...damn it!
But don't worry, nu am nici cea mai mica intentie sa dispar din peisajul de aici.
Aaaaaaaaaanyway, abia astept sa vad articolele Cristinei, abia astept sa indeparteze monotonia (aparenta), care am instaurato fara intentie si abia astept sa vad cum subiectele si tematicile vor varia "haotic" de la un articol la altul...vom avea un haos controlat, duc speranta! Sansele sa fim dezamagiti de materialele care vor urma sunt aproape nule, daca ma intrebati pe mine...si nu cred ca am exagerat cand am spus asta.

Asadar, welcome printre arborii fumurii, invaluiti in ceata si presãrati din loc in loc cu urlete autumnale, stimatã colega!

Flying out of cage

By Cristina

In ultima vreme am observat chestii care nu se observa atat de usor. As putea spune ca am descoperit. Lucruri de care oricine se loveste la un anumit moment in viata. E un sentiment atat de placut sa ma trezesc dimineata si sa nu mai am teama care o aveam in trecut,sa gasesc liniste in jurul meu si sa stiu ca nimic nu mai conteaza atata timp cat gasesc frumusete in cel mai mic lucru de pe lume. Vad in fata mea perdele albe care acopera soarele,ma invaluie in puritate si mi-a luat negrul care imi intuneca vederea. Poate trebuie sa renunti la unele lucruri la care tii doar pentru a nu iti mai face atata rau.

Odata mi s-a oferit o scoica,era un element de decor impresionant,ma mandream ca detin asa ceva iar mai tarziu am observat ca scoica nu avea perla inauntrul ei,era goala si asa am ajuns sa imi dau seama ca oamenii din jur nu sunt intotdeauna oameni. Am descoperit ca a ramane in picioare in momentele grele e o dovada de curaj,curaj pentru a te lupta cu tot greul care te loveste. Iar apoi,sentimentul care te cuprinde atunci cand castigi e cel mai bun lucru care te poate strabate din cap pana in picoare. Si descoperi atatea lucruri...ca poti deveni altcineva,ca deja te-ai schimbat,te-ai maturizat. Este o vorba : Tinteste intotdeauna spre luna,chiar daca nu o vei atinge vei ateriza printre stele.