Un neam de amnezici isi cere iertare, Majestatii Sale, Regele Mihai

By Vlad

Din pacate, natura umana ne condamna sa realizam ce "avem" doar cand acel ceva nu mai exista...din aceasta cauza, timpul prezent al verbului "a avea" nu isi are rost in aceasta fraza. Fie ca este vorba de un obiect, un simbol sau o persoana, valoarea si aprecierea noastra referitoare la aceasta "avutie" o realizam pe deplin doar dupa pierderea "ei" sau in momentul in care ii simtim lipsa. Dar ce faci cand realizezi ca "avutia" ta era reprezentata de un Rege mare cat istoria, caruia ii datorezi mult mai mult decat stii?

Si asta ne duce la urmatoarea intrebare: cum ai putea realiza lipsa ta de informare pe care o ai sau dezinformarea pe care ai suferit-o, din moment ce nu ai avut la dispozitie instrumentele necesare pentru a realiza acest lucru?

Majestatea Sa, Regele Mihai I al Romaniei, precum si intraga Dinastie Regala, a fost stearsa, fara sovaire, din cartile istoriei de cei aproape 50 de ani de comunism. Au fost generatii si generatii intregi de elevi care nu au invatat la ora de istorie, adevaratele evenimente si contextul istoric in care a trait Regele Mihai. Si nici nu ar fi putut sa invete despre asta prin invatamantul formal, deoarece asta ar fi insemnat ca sistemul comunist din Romania isi saboteaza propriile interese. Ajunsi la maturitate, romanii si-au continuat traiul in mod normal, sub doctrina comunista, uitand de Regatul Romaniei, perioada istorica in care s-a realizat Marea Unire si perioada istorica in care Romania era un exemplu pentru sud-estul Europei, condusa fiind de principi, in speta, straini - se pare ca statul nostru are o nevoie acuta sa fie condusa de catre capete luminate si educate din vest, dar asta nu ne mira.

Cred ca faptele si curajul Regelui, precum si viata sa tragica, au fost perpetuate in informatiile colective, cel mai probabil prin viu-grai, de la bunicii nostri, care au avut, poate nu norocul, dar oportunitatea de trai intr-un regat autentic, nu sub o republica satelit a "marelui urs". Patriotismul si dedicatia sa pentru tara, au fost probabil pastrate in "istorie", asemeni folclorului si legendelor, din generatie in generatie, la gura sobei. Insa cam acolo sa incheiat totul.

Ca sa punem in perspectiva, amintesc ca la 22 de ani (daca gresesc varsta, va rog sa ma corectati), Regele Mihai l-a "facut din vorbe" pe Hitler si s-a aliat cu URSS-ul, NU pentru ca ar fi fost afiliat politic regimului de la Moscova, ci pentru a-si salva tara si semenii de la o soarta mult mai crunta decat ce a urmat: sa fim sinceri, nu vrei sa te afli in tabara adversa cand iti intra Armata Rosie in tara. Chiar daca, sunt sigur ca atunci cand au venit rusii, nu aveau prea multe ganduri diplomatice in cap si cu siguranta au cauzat pagube si crime de razboi, ganditi-va cum ar fi fost daca acestia ar fi intrat ca si inamici militari: cate orase din Moldova ar fi fost rase de pe suprafata pamantului? Cati soldati ar mai fi murit pe front daca ar fi fost nevoiti sa se apere in fata tavalugului sovietic?
Facand o paralela cu prezentul, cati dintre noi am fi fost in stare la 18 ani, indiferent de cat de pregatiti si educati am fi fost, sa jonglam si sa jucam niste "carti" foarte mari, cu cele doua super-puteri ale Europei? Cata tarie de caracter, tact si patriotism iti trebuie pentru a risca astfel de manevre doar ca sa iti salvezi conationalii?

Nu are rost sa sapam acum din nou toata istoria, asa ca, as continua la modul interogativ, pentru a intelege de ce Regele Mihai I al Romaniei, trebuie onorat ca nimeni altcineva in istorie.
Cati lideri de stat ar fi fost dispusi sa se implice activ pentru a-si scoate tara din mocirla comunista post '89, dupa ce, aceiasi tara, l-a tinut in exil zeci de ani si nu l-a primit inapoi pe teritoriul sau decat dupa multi ani? Iar pana a fost primit, Regele a avut parte de evenimente si intamplari pur si simplu meschine? Cat de mult ii datoram noi, astazi Regelui Mihai?
Desi sunt subiectiv, cred ca majoritatea noastra habar nu au cat de indatorati suntem si nu cred ca gresesc: am vazut asta in aceste zile, in diferitele medii sociale in care m-am aflat. Ca sa sumarizez, parerea mea este ca integrarea Romaniei in UE si in NATO este datorata intr-un procent foarte mare, Regelui, care a facut lobby prin Europa pentru tara sa, pentru omul de rand, care a fost asuprit de comunism si de istorie, probabil nemeritat.

Astfel ca, in ziua de azi:
- Lucrezi intr-o firma straina (multinationala) dupa care iti castigi painea? - multumeste-i Regelui Mihai!
- Ai oportunitati de cariera si de viata, ai contact cu lumea civilizata? - multumeste-i Regelui Mihai!
- Te simti cat-de-cat in siguranta deoarece faci parte dintr-o alianta militara in care se afla si Europa si SUA (NATO)? - multumeste-i Regelui Mihai!
- Faci parte din UE, fapt ce ti-a adus cele mai sus mentionate, plus libera trecere pe continent? - multumeste-i Regelui Mihai!
- Lucrezi intr-o alta tara, cu acte in regula si poti sa trimiti ceva euro acasa? - multumeste-i Regelui Mihai!
- Observi situatia din Ucraina si te gandesti ca oamenii aceia o duc mult mai rau decat tine? (pentru ca asa si este) - multumeste-i Regelui Mihai!

Evident, veti observa ca enumeratia de mai sus se invarte in sfera sociala, fara a face referire la situatiile dezastroase din economie, invatamant, sanatate, etc. Nici nu am fi putut intra in acele domenii, deoarece actiunile si eforturile Majestatii Sale, au fost pentru a imbunatati in general situatia omului de rand si pentru a-i oferi perspective: faptul ca "alesii" de la Bucuresti nu vor si nu stiu ce sa faca cu aceste oportunitati oferite "pe tava", nu tine decat de incompetenta lor si nu poate fi atribuita ca si responsabilitatea Majestatii Sale.

Regele Mihai a facut pentru tara asta si pentru cetatenii ei, "infinit" mai mult decat au facut toti conducatorii din ultimii 60 de ani, la un loc, iar pentru asta, pe langa recunostiinta eterna, ii datoram la fel de "infinit" de multe scuze pentru ca, l-am ignorat si l-am uitat in strainatate. Si tu, si eu, si toti...poate multi au sperat intr-o revenire a sa, dar nimeni nu a putut face absolut nimic sau poate ca nici nu au incercat.

Tot ce mai putem face pentru Majestatea Sa, este nu-l uitam in istorie, asa cum am facut-o atat de mult timp, generatii la rand. Sunt de parere ca un simbol, fie el chiar si uman, nu va putea fi mort, doar atunci cand va fi uitat: incetarea din viata a Regelui nu reprezinta decesul sau. El nu va putea fi declarat decedat, numai atunci cand va fi uitat de catre toata lumea.

Eu personal imi asum pastrarea vie a amintirii acestuia si propagarea ei in mediile in care imi permit acest lucru; ma voi asigura ca urmasii si urmasii urmasilor mei vor sti cine a fost si ce a fost pentru noi, Regele Mihai...de cata nedreptate a avut parte si cat de infecti si ordinari si sub-oameni au fost toti acei comunisti si neo-comunisti, care au incercat sa-i faca uitata existenta. Si nu au reusit si nu vor reusi!

Iarta-ne Majestate, ca am fost nepasatori si amnezici, ca te-am uitat in exil, ca ne-am pastrat cartile de istorie "manjite" de propaganda comunista si ca te-am considerat un merit al nostru ce ni s-a cuvenit, exilat in Europa pentru a ne face noua viata mai usoara. Ar fi trebuit sa constientizam mult mai devreme, valoarea de care dispunem in persoana Majestatii tale. Sper ca istoria sa-ti faca dreptate, in sfarsit, acum, cand realizam ce am pierdut si ce nu mai avem.

PS: Ca incheiere, un anume domn, Vasile Danci Morosanu, a scris pe facebook, o poezie care, reflecat aproape 100%, cum ar trebui sa ne simtim in aceste zile. O puteti lectura aici:

https://www.facebook.com/vasile.dancimorosanu/posts/1517801261606475

Cum a fost 2011

By Vlad

Si uite asa au mai trecut 12 luni, am mai incrementat numaratoarea de la presupusa nastere a unui personaj fictiv  ( >:) ) si ne-am trezit in 2012...temutul an 2012 despre care au circulat atatea zvonuri si predictii si profetii, care evident se vor dovedi vorbe in vant...sau nu (dramatic music).

In orice caz, tema articolului este o retrospectiva asupra anului 2011, deci sa nu deviem de la subiect. As vrea sa tratez in doua moduri acest subiect, unul obiectiv (ce s-a intamplat prin lume in 2011) si unul subiectiv (ce mi s-a intamplat in 2011 - nu ca mi s-ar fi intamplat ceva deosebit, e doar un mod de a spune).

Installed Virus

By Cristina 

Ce zile urate. Cu soare si frig. Pomii albi par ciuperci infectate. Parca e o alta planeta. Nu mai vad in iarna nici o poveste fermecata,nici casele nu mai par prajituri cu frisca si nici Mos Craciun nu mai vreau sa existe.
Ma intreb ce ma mai multumeste,pentru ca de uimit ma uimesc multe lucruri..
-"Trezirea! e plin de zapada."- dar acum cred ca e randul tau sa te trezesti.Si pe mine sa ma lasi in pace!
Pisica are noua vieti,omul de ce nu are? Eu cred ca are mai multe vieti deoarece moare de mai multe ori,chiar daca nu este vorba de o moarte fizica.
De cateva zile incoace,precum si azi am ceva cu toata lumea. Si am si cu tine,tu care citesti acuma. Si azi,si acum esti aceiasi senzatie de indiferenta,asa cum si maine vei fi.
Mi-au fugit ochii pe mai multe foi unde un rand spune asta: "Sclavul numeste ca fiind rau ceea ce este bun pentru stapan". Oare chiar asa sa fie? Tind sa nu fiu de acord cu asta si zambesc acum incheind articolul cu afirmatia asta.

Ce faci cand te urasti?

By Cristina

Ce sentiment te strabate in momentul in care vezi ca ai cladit un castel iar acesta se darama?
Ploaia,mediul inconjurator ii distruge ruinele si strica ceva ce pentru tine a insemnat mai mult. De ce tu vezi un lucru ca fiind cel mai bun de pe pamant iar altii il vad ca pe un lucru de doi bani si il distrug?
In momentul in care as pleca din tara as parasi tot ce inseamna casa,acasa. Daca m-as intoarce as crede cu siguranta ca in acel "acasa" s-au schimbat atatea. Dar cum e cand ma intorc si vad ca nimic nu s-a schimbat? Ca totul e la fel si parca pentru o secunda nici nu pare ca am plecat. In locul meu tu nu ai ajunge sa te urasti? Si aici,sa te urasti pe tine din cauza ca nu ai putut fi altfel,sau sa nu fi fost deloc. Sa te urasti pe tine din cauza ca in jurul tau nu vezi nici o schimbare. Ura care nu ar trebui sa ti-o porti tie ajungi totusi sa o tii asupra ta. Pentru ca ura aia pentru altii nu face nimic,totusi nu te ajuta incat sa rasari mai sus si asa ajungi sa ai un strop de ura pentru tine,sau pentru cum ai fost si ce ai facut.
Asa umpic,dor sentimentele care ne incarca si defapt pe ele le uram. Dar vedem ca nu se intampla nimic,ca nu dauneaza nicicum decat propriei fiinte. Parca simtim cum ne intepam cu acele antipatiei.
E vina noastra si totusi nu a noastra.
Eu as simti ca e vina mea doar pentru un mic segment care pana la urma nu are de ce sa aduca sentimentul de vinovatie,restul e vina celorlalti.

Inapoi in timp

Astazi m-am simtit din nou ca in "tinerete"...mai exact ca pe vremurile cand eram liceean (mai mult sau mai putin teribilist). Va intrebati de ce? 
Well, regret sa va dezamagesc inca din introducere dar oricat de "profund" vi s-a parut titlul, oricat de "profund" va asteptati sa fie subiectul, din pacate (sau din fericire) nu va fi chiar asa.

Acest flashback subit mi-a fost declansat deeee.........puncte de suspenise pentru atmosferaaa........pregatiti-va pentru dezamagire...........vizionarea unui meci de baschet la televizor. Aaaaaaandd the crowd goes wild!
Serios vorbesc, azi a fost la televizor meciul dintre CSU Atlassib Sibiu si Gaz - Metan Medias. Sibienii au luat-o "in freza", cum era de asteptat, cu scorul de 86 - 95. Spun "cum era de asteptat" pentru ca  Mediasul este singura echipa neinvinsa in actuala editie de campionat si au un lot foarte puternic. Meciul a fost destul de echilibrat si spectaculos, iar sibienii, desi au fost invinsi, nu au jucat deloc rau.
In fine, detalii...n-am mai scris de cateva luni despre baschet (mai exact despre CSU Sibiu) si nu am de gand sa va plictisesc acum cu rezumatul meciului.

Ideea era ca mi-am amintit de vremurile cand nu lipseam de la meciurile disputate in Sala Transilvania, mi-am amintit cand faceam pe reporterul si abia asteptam sa ajung acasa sa transpun in articol ce am vazut. Era destul de reconfortant sa faci ceva ce-ti place si in acelasi timp constructiv.
Implicit mi-am amintit de atmosfera care era la meciuri, de prietenii cu care mergeam la sala (nu eram multi, dar eram buni :-> ), de tensiunea care o simteam cand meciul era strans, de comentariile care le faceam despre meci si despre arbitraj, etc etc etc...ce vremuri dom'le, ce vremuri!

Din pacate, in prezent lucrurile stau cu totul diferit, in primul rand nu mai fac pe reporterul de ceva vreme, deoarece site-ul pentru care scriam si care am ajuns sa-l indragesc s-a desfiintat. In al doilea rand, prietenii alaturi de care mergeam la meciuri fie s-au mutat de pe melagurile natale (traitors! :D) fie au uitat de colegi, fie pur si simplu nu mai dau nici un semn de viata. Pe cei care fac parte din ultimele doua categorii, sincer nu-i inteleg, shame on you guys! :)
Finally, in al 3-lea rand nici echipa nu mai e ce era pe vremuri. As putea umple 5 pagini explicand care e treaba cu echipa de baschet CSU Sibiu, dar din fericire pentru toata lumea, pot sa rezum totul cu o singura expresie: lipsa de profesionalism.
Asa ca o paranteza, de bine de rau sezonul acesta echipa seamana cat de cat cu ceea ce era Sibiul inainte (tocmai de aceea mi-am amintit de "tinerete"), insa mai e (foarte) mult pana cand echipa isi va redobandi statutul.

Chiar daca se va ajunge in situatia in care CSU Sibiu se va apropia de performantele de odinoara, feeling-ul nu va mai fi ca inainte. Avem deja altele pe cap si vom avea si atunci, astfel ca nu cred ca o sa mai avem timp si nervi sa ne mai agitam pentru echipa orasului...evident ca ne vom bucura de victorii si infrangerile ne vor "pica greu", dar sunt sigur ca nu o sa ne mai "consumam" ca pe vremuri.

Asta asa, ca o alta dovada a faptului ca odata cu trecerea timpului multe lucruri care ti se pareau inainte captivante si interesante isi pierd din farmec, devin anoste si neinteresante pe masura ce "imbatranesti". Din fericire, inca mai avem cu ce sa le inlocuim...vedem mai incolo daca mai gasim "rezerve".

Flying out of cage

By Cristina

In ultima vreme am observat chestii care nu se observa atat de usor. As putea spune ca am descoperit. Lucruri de care oricine se loveste la un anumit moment in viata. E un sentiment atat de placut sa ma trezesc dimineata si sa nu mai am teama care o aveam in trecut,sa gasesc liniste in jurul meu si sa stiu ca nimic nu mai conteaza atata timp cat gasesc frumusete in cel mai mic lucru de pe lume. Vad in fata mea perdele albe care acopera soarele,ma invaluie in puritate si mi-a luat negrul care imi intuneca vederea. Poate trebuie sa renunti la unele lucruri la care tii doar pentru a nu iti mai face atata rau.

Odata mi s-a oferit o scoica,era un element de decor impresionant,ma mandream ca detin asa ceva iar mai tarziu am observat ca scoica nu avea perla inauntrul ei,era goala si asa am ajuns sa imi dau seama ca oamenii din jur nu sunt intotdeauna oameni. Am descoperit ca a ramane in picioare in momentele grele e o dovada de curaj,curaj pentru a te lupta cu tot greul care te loveste. Iar apoi,sentimentul care te cuprinde atunci cand castigi e cel mai bun lucru care te poate strabate din cap pana in picoare. Si descoperi atatea lucruri...ca poti deveni altcineva,ca deja te-ai schimbat,te-ai maturizat. Este o vorba : Tinteste intotdeauna spre luna,chiar daca nu o vei atinge vei ateriza printre stele.

Doi ani de bloggerit

Astept cadourile trimise pe mess sau pe mail, urmand ca ulterior sa primiti tortul, berea si sampania, bineinteles tot pe mail. Cum, de ce petrecem? Petrecem pentru ca azi bloguletzu' acesta ---> ãsta <--- implineste doi anisori de cand ma suporta.

Incercam sa-mi amintesc sau sa realizez diferentele fata de acum doi ani atat in ceea ce ma priveste pe mine cat si in ceea ce priveste societatea (?), pentru a-mi putea da seama prin ce "a trecut" bloaga asta si cate a vazut la "viata" lui, martor a caror schimbari a fost. Dar adevarul este ca nu prea imi vine acum sa fac o retrospectiva a ultimilor doi ani insa sunt obligat sa recunosc ca datorita blogului, mi-am facut cunoscute parerile (si unele experiente) tuturor celor care au fost interesati de ele (si implicit celor care au intrat din gresala sau curiozitate). Si mai trebuie sa recunosc ca e mult mai simplu sa scrii direct ce-ti trece prin cap si sa lasi lumea sa citeasca decat sa incepi cate o conversatie cu "fiecare" in parte si sa le spui ce aveai de spus (scris). 
Nu mai spun, cat de reconfortant este cand incerci sa tratezi live un subiect sau o intamplare scrisa pe blog, iar persoana respectiva iti spune "am citit pe blog", "stiu ca am citit", "da, am vazut pe blog"...oh daaaaaaaaaa!
Bottom line, nu regret nicio secunda ca mi-am pierdut o oarecare proportie din timpul liber cu blog-ul, sunt prea putine minusuri, poate niciunul insa destul de multe plusuri.

Ceva statistici:

- am reusit sa strang 7915 vizite unice in acesti doi anisori, din pacate nu am de unde sa stiu cate dintre aceste vizite au fost facute din interes si cate au fost facute accidental;
- am publicat 183 de articole mai mult sau mai putin interesante;
- cele mai frecvente categorii sunt, in ordine: "neinteresant", "m-am saturat", "vrajeli" iar in top 6 mai intra si "tipic romania", respectiv "oameni fara cap".

Privind numarul de postari asociat fiecarei categorii (etichete), ar putea rezulta afirmatia ca sunt un frustrat si jumatate, deci ma simt nevoit sa dezmint acesta parere falsa care s-ar putea sa mi se adreseze...inlocuiti "frustrat" cu "revoltat" si atunci sigur va mai apropiati de adevar.

In final tin sa multumesc tuturor celor care au citit blog-ul, in special celor care au intrat in mod regulat (smug face) si promit ca o incerc sa aduc materiale cat mai interesante / captivante / amuzante / originale / etc.

...deci cum ramane cu cadourile alea?

Ganduri si impresii dupa 2010

Sincer sa fiu nu prea stiu cum sa incep acest review al anului trecut, sau poate ca nu stiu cu ce sa incep. Am sa evit insa fraze de genul "a fost un an bun / rau / prost" pentru ca mi se par mult prea relative. Ce-as putea zice despre 2010?
A fost un an cu de toate, cu bune si cu rele, nu stiu care dintre aceste doua elemente a predominat, dar tind sa cred ca cele bune, zice eu, un realist semi-pesimist.
D.p.d.v. profesional (daca poate fi numita asa facultatea, ca numai profesionalism nu are) lucrurile nu au stat prea bine: doua sesiuni de tot rahatul, mai ales cea din iarna (care conta pe semestrul I). Restante cat cuprinde de pe urma carora inca mai am de tras si acum bag ceva in ele materii de kkt si programa de kkt si sistem de kkt...stiti voi parerea mea despre scoala, daca nu, o puteti vedea per ansamblu aici.
In afara de asta, ce sa zic, ce mai fac eu in afara de a ma revolta impotriva scolii si de a fi oarecum frustrat din cauza sistemului? Aaaa da, baschet...aproape ca am uitat. N-am mai fost la meciurile echipei locale, CSU Sibiu, pentru ca m-am saturat de vreo cativa ani de cand merg sa vad acelasi scenariu de fiecare data: ganditi-va la ideea discului de pick-up stricat, same sh*t, different year. Lipsa de bani de investitii si de profesionalism (la fel ca in cazul facultatii) a dus la o "reconstructie" a echipei de baschet, sau mai degraba la o (re)distrugere a acesteia. Probabil ati observat ca n-am mai scris nimic despre acest subiect tocmai pentru ca n-am mai fost la meciuri, si din cate am observat pe net, nu prea am avut multe de pierdut (mi se pare ca CSU Sibiu se afla pe locul 11 in capionat deci do the math).
Pe planul personal nu am de gand sa intru in detalii deoarece nu cred ca blogul este un mediu atat de propice pentru astfel de informatii, dar pentru cine isi face griji as putea zice ca nu stau rau deloc si mai sunt si modest pe deasupra (do the math again)...a da, si am reusit sa-mi iau carnetul de sofer al iadului, degeaba insa, pe mine ma intereseaza carnetul pentru motor, care sper sa-l dobandesc prin efort asiduu in aceasta primavara sau cel tarziu vara.
Cred ca am gresit cand am pus facultatea la plan profesional pentru ca acum nu mai am unde sa plasez job-ul...in fine, referitor la job, este acelasi care l-am avut si in vara lui 2009 si de la care mi-am luat un concediu de vreo 9 luni (nu din cauza ca aveam copil ci pentru ca atat a durat anul scolar). Tot legat de job si tot pe scurt: este destul de ok, mi se pare potrivit pentru studenti, insa nu si daca trebuie sa mergi la laboratoare saptamana de saptamana (asa cum ne cere noua minunata programa), de multe ori nu mai am timp pentru mine absolut deloc; apropo de asta incerc de vreo 2 luni si ceva sa ma las de lucru si tot nu am reusit, poate zilele astea, mi s-a ivit o ocazie. Singura obiectie legata de job este ca nu face parte din "minunatul" domeniu pe care il studiez, deci lasand la o parte bunurile materiale, e cam degeaba. Si totusi, nu m-ar deranja cu nimic sa lucrez in domeniul in care am lucrat pana acum daca ar fi facut la un nivel profesional (cam exclus deocamdata, mai ales fara atestat si mai ales daca ai tot timpu un ghimpe in talpa numit facultate).
In plan politic...hahahaha eu si politica. Oricum, m-am saturat de kkturile politice si, chiar daca fac parte din turma cu urmatoarea afirmatie, am ajuns sa il URASC pe bãshescu, il dispretuiesc, mi-e rusine ca reprezinta amãrâta asta de tzãrisoarã, etc etc etc.

Cam atata ca iar am scris romane...concluzii nu prea am ce sa trag, oricum stiu ca pe prea putina lume intereseaza ce am facut eu anul trecut, asa cum nici pe mine nu prea ma intereseaza ce a facut lumea, cu exceptia unei mici bucatele. Chiar nu ma asteptam sa scriu de 3 ori termenul de "profesionalism" in acest review si cu ocazia asta cred ca am avut si o revelatie: prea mult amatorism la noi in tara. Really...sau poate e doar o impresie gresita de-a mea.

PS: Ma consoleaza gandul ca au ramas mai putin de 365 de zile pana vom intra in anul "apocalipsei" sau cum era numit 2012-le prin stirile de senzatie? Dupa cum am mai spus-o chiar sper ca 2012 sa nu fie un an ca oricare altul, sper sa se intample ceva la scara planetara, nu neaparat ceva apocaliptic, dar ceva, o schimbare, o revelatie, o descoperire ceva...altfel m-as oftica ca am asteptat atata pentru nimic.

Foarte misto

Sa te reintalnesti dupa vreo 5-6 ani cu prietenii din copilarie...cu persoanele alaturi de care ai crescut si care, intre timp au devenit adulti in toata firea. Cu atat mai interesant mai ales ca aveai in memorie imaginea lor de cand erau copilandrii, la fel ca tine...cu atat mai interesant cu cat unii dintre ei sunt total diferiti fata de cum ti aminteai...am reusit ieri, dupa cateva "luni" de planificare sa ma intalnesc cu 3 tipi de treaba, tovarasii de joaca de acum vreo 8-10 ani...foarte misto sa stai la o bere si sa-ti amintesti toate chestiile interesante care le-ai facut in copilarie. Sincer as da orice sa mai am odata varsta aceea, sa mai locuiesc in aceiasi curte, cu aceiasi prieteni...sa mai fim odata copii (chiar daca nu prea imi plac copii :D).

Mi dor

Bãi lume, am promis ca n-o sa fac jurnal din bloaga asta de adunaturi, dar cred ca de data asta nu ma tin de cuvant. Adica na, a trebuit ca "cineva" :D drag mie sa-mi aduca aminte ca maine se implinesc 3 ani de cand ne cunoastem, pentru ca sa mi se declanseze o reactie in lant. Adica mi-am amintit in ordine invers-cronologica de liceu, gimnaziu, primele 4 clase, si asa mai departe, si am ajuns la concluzia ca MI DOR de vremurile de demult :). Teoretic, toti ar trebui sa avem momente de genu', dar de data asta chiar m-a luat prin surprindere. Nu spuneti ca nu vi sa- facut vreodata dor de trecut (in general), asta ar insemna sa fiti niste robocopi programati si artificiali.

 Serios acum...parca ne distram mai bine mai demult, mai usor, erau atatea chestii noi de descoperit, atatea necunoscute si atat de distractiv sa le descoperi. Na spuneti voi acuma cata distractie mai aveti cand descoperiti cele 4-5 necunoscute dintr-un sistem de ecuatii diferentiale:-b? (defect profesional:))). Asadar, recunosc, mi dor de copilarie, de clasele mici si chiar de anii de liceu...in special a 10-a si a 12-a (in special a 12-a). Parca s-a rupt ceva dupa Bac, lumea s-a schimbat brusc (majoritatea). Chiar asa de puternica este influenta unui examen luat si o admitere la facultate, incat sa schimbe personalitatea oamenilor cu (cel putin) 90 de grade? (din nou, defect profesional).

Voua de ce vi dor momentan? (stiu ca suna a clişeu, dar sper sa va provoc la vorba - puteti povesti orice intamplare / perioda de care va amintiti cu placere). 

PS: Nu faceti pe sobrii acuma, cu comment-uri de genu: mie nu mi dor de nimic, ma simt bine asa "adult" cum sunt ...va dau reply de acum...bullsh*t!!! robocopilor =; 8-x

PPS: Multumiri persoanei care mi-a amintit :-*  . 

O lasam anonima ca sa fie si ceva misterios pe aici, si asa e fundal negru :))