Momentul meu

By Cristina 

        Eram in spatele gradinii, intrand pe poarta inclinata care se potrivea peisajului. Ce vad este un colt din natura, un izvor, transformat de natura din loc in loc in lac.
  Privind peisajul nu credeam ca voi sta mai mult de 3 minute acolo, totul parea statut, neingrijit dar ceva necunoscut m-a facut sa raman acolo, sa privesc. Acord o sansa si peisajul incepea sa capete imagini de poveste. Apareau pestisorii de diferite marimi, in apa verzuie ii vedeam foarte clar. Inotau fara probleme, iar ciudat mi s-a parut ca erau grupati si nu imprastiati.
  Priveam in jur pentru a vedea tot ce imi ofera imaginea si am observat zburand o libelula rosie care s-a asezat pe o floare la o distanta mica de mine. Culoarea ei mi-a atras privirea, era prima data cand vedeam asa colorit si nu era deloc scarbos. Acest rubin cu aripi a fost facut pentru decor. Mi-am dat seama ca ma privea, vazandu-i ochii, sau asa credeam...Faceam echipa buna deoarece haina pe care o purtam atunci era rosie, cu linii verzui-gri. Sigur eram cea mai stilata insecta in ochii libelulei.
  Mi-am mutat privirea in apa si descifram totul, crengi uscate aplecate spre apa si tufisuri. Fara sunet, vad cum un sarpe subtire, de dimensiunea antebratului apare in apa continuandu-si drumul in alte parti. Aluneca pe apa cu niste onduiri care misca apa in forme geometrice seducatoare. E clar, inoata rapid si atat de silentios, mi-a marit pupilele si l-am urmarit cu privirea pana a disparut. Pacat ca nu sta la vedere ca si pestii care inca mai zaboveau. Ma uitam lateral iar libelula inca sta acolo, doar ca a schimbat planta pe care se odihneste. Ce m-a facut sa rad a fost o broasca inotand atat de hazliu, miscarile picioarelor erau atat de umane incat o vedeam schimbata intr-un om. Mai tarziu s-a camuflat in apa verzuie iar pestii s-au incolonat unul cate unul facandu-ma sa vad totul ca un peisaj de armata.
  Scobitura asta de pamant umpluta cu apa si ciudatenii, aruncata intr-o vale au fost un moment inspirat in care nu vroiam sa misc, ci sa privesc doar; aceasta mlastina cleioasa a unei vrajitoare-plina de instrumente pentru ritualuri-  m-a facut sa activez tehnca asupra detaliului, dezvoltand-o si inspirandu-ma.

   

Cum a fost excursia la Hunedoara

Am considerat ca e musai sa va povestesc cum a fost excursia la Hunedoara, desi, baiat de treaba asa cum sunt (si modest) la multi deja v-am spus cam tot ce era de spus, asa in exclusivitate, inainte de a scrie pe blog si ma tem ca nu o sa mai fie prea multi cititori interesati de acest articol (sper ca sunteti recunoascatori pentru asta :P).

Daaaar, totusi, mai am niste preceni cu -virgula- care inca nu am vorbit de cand m-am intors (unii din ei cred ca se petrec pe melaguri straine) astfel consider ca are rost sa ma chinui sa redactez acest material.

Gratie sistemului de trasport public din romania, evident ca planificarea rutei optime catre Hunedoara a necesitat un research aprofundat pe site-urile companiilor de transport. Nu au fost prea multe variante, mai ales ca unele trenuri CFR care ar fi putut inlesni calatoria nu circulau vinerea (program idiot daca ma intrebati pe mine, de ce sa anulezi trenuri vinerea, cand multa lume probabil ar merge "acasa" dupa o saptamana de lucru). In fine, am ales sa mergem cu autocarul celor de la Dacos pana in Alba-Iulia, urmand ca de acolo sa luam un personal catre Hunedoara. Cea mai tare faza de dinainte de plecare mi s-a parut a fi numarul de inmatriculare al autobuzului:

Ori patronii companiei nu stiu ce inseamna initialele "KKK", ori nu le pasa, ori avem de a face cu o companie rasista...oricum au toate autocarele albe, foarte ciudat. 

Apropo, drumul inspre Sebes (jud. Alba), multi cred ca-l stiti, eu n-am mai fost demult prin zona...un infern: coloana pe 5 km inainte de a intra in oras, iar haosul a continuat si in localitate. Transportul in romania este o cauza pierduta, sincer. Cu greu am reusit sa trecem de aglomeratie, la un moment dat ne gandeam ca nu mai prindem trenul care sa ne duca spre Hunedoara, ar fi fost trist, pentru ca era singurul tren inspre destinatia noastra. Intre Sebes si Alba-Iulia, o remorca cisterna s-a desprins de "capul tractor" (sau cum ii va spune la vehiculul care trage o remorca TIR) si a patruns pe contrasens, direct spre autocar...senzatii tari, eu deja ma gandeam ca cisterna e plina cu combustibil si ca va exploda la impact...din fericire "proiectilul" nu se deplasa cu viteza si soferul nostru l-a ocolit elegant evitand accidentul...cisterna a ajuns cu rotile in sus in lanul de cucuruz (funny as hell, mai ales dupa ce vezi ca te-a ratat cu cativa metrii). Intr-un final, am ajuns la punctul intermediar al traseului, am prins si trenul, lejer, dar pentru aia tot ma dezgusta ministerul transporturilor pentru ca nu-i in stare sa construiasca sosele moderne si centuri ocolitoare...dar sa nu ne abatem de la subiect.

Acum, nu stiu cum sa fiu discret in descrierea orasului, pentru ca am niste cunostiinte cu care ma inteleg bine, care sunt de acolo, dar na...orasul mi s-a parut oarecum neingrijit si neglijat, probabil scenariu clasic pentru multe orase industriale care infloreau in perioada comunista si care au ajuns uitate de catre autoritati: fabrici si combinate inchise, hale abandonate, zone industriale parasite...you know. Semafoarele functionau si nu prea, uneori trebuia sa ghicesti daca s-a schimbat culoarea sau te luai dupa pietonii de pe partea opusa (si nu eram la peliferia orasului ci in centru), mult praf. Cateva cabine telefonice, fara geamuri si fara telefon mi-au starnit putin amuzamentul, intr-un mod comico-tragic...sincer imi pare rau pentru localnici, care s-au dovedit a fi de treaba si primitori (cu o singura exceptie), nu doar receptionerii de la pensiune sau ospatarii. Apropo de asta, daca planificati sa va cazati in Hunedoara, recomand fara ezitare "Pensiunea Stadion", aproape de gara, in zona sub-centrala, fara cusur.

 

Anyway a venit si ziua de sambata, ziua in care urma sa vizitam Castelul Corvinilor, motivul principal al excursiei. Am primit o harta orasului de la receptionera, dar am hotarat sa luam totusi un taxi sa vedem aproximativ drumul si distanta si sa ne intoarcem pe jos. Zis si facut, buna alegere. Nu neaparat pentru distanta, ci pentru ca sunt destul de multe incaperi de vizitat in castel, chiar daca de afara nu pare mare, odata ce intrii prin diferitele corpuri de cladiri ai de umblat suficient de mult incat sa te bucuri ca ai venit cu taxiul pana acolo (tinerii astia, ce lenesi sunt, asa-i?). 

Ce NU mi-a placut la castel:  foarte putine informatii pentru turisti referitoare la incaperile castelului, la turnuri, la decoruri, in prea multe situatii nu am stiut in ce incapere a castelului suntem si ce se intampla acolo "pe vremuri"...sux. Apoi, putine locuri de sezut, ca sa-ti tragi sufletul...stiu, e castel nu parc, dar totusi, in incinta monumentului nu am gasit decat 3 banci, in curtea interioara, dintre care una era bombardata de razele solare. Bancile vopsite in galben...sec...s-ar fi potrivit mai bine cativa busteni sculptati in forma de banca or something, ar fi parut mai autentic si s-ar fi incadrat perfect in decor. 

Bineinteles, romanul tot roman ramane, ce conteaza daca ai de a face cu un monument istoric, parte a patrimoniului UNESCO, cand ai la indemana un obiect dur cu care poti sa-ti scrijelesti debitatiile mintale pe pereti...si bineinteles ca este "extrem de scump" pentru o primarie sa angajeze o firma de restaurari, chiar si pentru "un fleac" cum sunt peretii zgariati din interiorul unui turn:

Ca sa termin cu chestiile negative legate de administratia castelului: pentru a face fotografii in interiorul castelului trebuie sa platesti o taxa foto de 5 lei / aparat foto (nu stiu daca e valabila si pentru telefoane). 

Asa se face ca ma aflam in curtea interioara pentru o ultima poza inainte de plecare, cand sunt abordat de un agent de paza, modelul "cocalar bronzat". Vine la mine artagos, incruntat si imi zice pe un ton arogant: "taxa foto pentru ãsta" (arãtând catre aparatul foto)...mi-a fost clar ca avea chef de hartzã si de facut pe durul, dar eu calmul si echilibratul vizitator ii spun ca ecusonul care atesta faptul ca am platit taxa foto e la prietena mea (care se afla la vreo 5 m de noi). Imi raspunde sec cu "aaa" si pleaca. 

Na spuneti voi daca vi se pare ok sa tratezi turistii asa? Pulica frânaru' multumeste-ne noua pentru ca ai si tu un loc de munca, nu mai fa organu mare cu vizitatorii. Nu as fi avut nimic de comentat daca ar fi stiut sa intrebe frumos si civilizat de taxa sau macar sa-si fi cerut scuze dupa manifestarea tipica unui mascul "omega" in caladuri si fara partenera. Retardat...degeaba ne vrem noi in UE, tot din topor si neciopliti ramanem...sad!

Ce mi-a placut la castel: pai in afara de cele mentionate mai sus, cam tot. Am incercat sa selectez pozele cele mai reusite:

Sadly, orasul ne-a mai dat o dovada ca este neglijat, la intoarcerea de la castel. Traversand "Parcul Central" (conform ghidului turistic si hartilor) am observat un morman de gunoaie format / acumulat pe spatiul verde la putini metrii de terenul de joaca pentru copii si la si mai putini metrii de batraneii care jucau table si sah de zor.

V-am spus eu, romanul tot roman ramane, indiferent in ce "Uniune" intra, iese sau accede. 

Duminica dimineata ne-am ambalat si ne-am intors in Sibiul nostru, de data aceasta traseul fiind parcurs 100% cu trenul. In drumul scurt de la pensiune la gara, ma pot lauda ca am vazut unul din putinele autobuze pentru transport public din oras (spun putine, pentru ca pe toata durata weekendului nu am vazut mai mult de 2-3 autobuze pentru transport in comun si am frecventat doar bulevardele orasului, nu stradute lãtularnice).

Cam asta a fost pe larg si cu vorba lunga tipica mie, excursia la Hunedoara. Cativa prieteni mi-au zis ca sunt tentati sa mearga si ei in vizita...sincer merita, toata "aventura", castelul, drumul...de ce nu? Singura problema e ca, datorita sistemului de transport retardat din romania, daca nu vrei sa vizitezi castelul pe fuga cu bagajele in spate, sau cu noaptea in cap, trebuie sa te cazezi macar o noapte undeva...sau bineinteles mergi cu masina personala (smug face), dar care ar mai fi farmecul excursiei atunci?

Asadar ma ofer ghid sau consilier in cazul in care vreti sa vizitati Castelul Corvinilor...si multzam' pentru ca ati avut rabdare sa lecturati tot carnatul asta! (daca ati ajuns sa cititi aceste randuri, you've made it!!!!).

Planuri pentru weekend

Luand in considerare faptul ca pentru mine weekend-ul care sta sa inceapa maine este, foarte probabil ultimul weekend in care o sa fiu liber din aceasta vacanta, am decis sa-l traiesc "pe picior mare", asa ca de final de vacanta.
Asadar, am planificat sa dau o fuga pana in Hunedoara de vineri pana sambata sa vizitez Castelul Corvinilor, pentru ca aveam in plan asta de multa vreme, poate mai bine de un an.
Chiar daca respect "traditia" nefericita conform careia in ultimii 4 ani cel putin am ratat Festivalul Medieval de la Sibiu din diferite motive, am sa revin duminica in oras, pentru a prinde ultima zi a festivalului, precum si concertul extraordinar al celor de la Corvus Corax, care vor concerta in ultima zi a saptamanii, de la ora 22:00, in Piata Mare a orasului...intrarea este libera, iar concertul va pune punct Festivalului Medieval din Sibiu. Asadar, cu putin noroc ma intorc in timp util din mini-excursie si prind macar punctul culminant al festivalului de la noi, sperand astfel sa NU respect nefasta "traditie".

Sper ca o sa ne vedem cat mai multi in Piata Mare sa incingem o "hora" medievala. Nu aveti sange in voi daca nu veniti...buhahaha!

Ziua de azi

By Cristina

Azi am inceput sa citesc o carte noua. Pare interesanta,subiectul continutului ei este ceva ce ma intereseaza pe mine si sper sa ma ajute sa dobandesc idei noi. Dar sunt sigura ca asa va fi. Fiind obosita,(m-am trezit devreme) nu am reusit sa citesc azi atat cat vroiam,ci doar primul capitol. Tot citind am observat ca scrisul paginilor este mic ceea ce m-a facut sa imi obosesc ochii si mai mult,sper sa nu ajunga cartea asta pe lista cartiilor plictisitoare sau greu de citit. As putea sa las cititorului numele cartii dar prefer sa nu fac asta deoarece subiectul care este abordat nu este chiar pe placul oricui si vreau sa ma scutesc de diferite vorbe din stanga/dreapta.
Am pretentii mari,as vrea sa termin cartea in aproximativ patru zile. Nu cred ca va fi o problema prea mare dat fiind faptului ca subiectul continutului e catchy si zilele astea nu am program asa ca imi pot 'ucide' timpul facand ceva folositor. Ca sa imi fie si mai usor,in seara asta trag de mine si mai citesc cateva pagini. Ce placut e momentul lecturii cand ma preocup doar de mine si patrund in povestirea paginilor,pentru multi ideea de a citi o carte e una demodata,mai bine s-ar uita la Tv sau ar manca seminte...unde ramane dorinta de ascensiune in cultura,dezvoltarea si evolutia cuiva?
Foarte nostim,am dat peste un citat de Grigore Vieru : "Chiar si vantul rasfoieste uneori cartea,boule!"
Ca sa schimb subiectul,voi vorbi despre Pepsi. In perioada asta umbla reclama ca sub capac gasesti premii. Nu pot detalia pentru ca nu ma intereseaza. Daaar am o sticla de Pepsi si ghiciti ce scrie sub dop"Ai castigat un Pepsi 0.5L". Nu ma bucur atat de mult de premiu cat de faptul ca a fost o sticla norocoasa. Si sigur sticla aia de 0.5L nu o voi vedea decat daca o cumpar eu,astia de la promotie te trimit de la un magazin la altul sau la anumite depozite ca sa iti ridici premiul.

Lipsit de vorbe

By Cristina

Chiar a plecat....Trenul in care trebuia sa ma urc a plecat. Ori l-am pierdut ori a plecat mai repede. Asa se intampla daca stau prea mult in fata oglinzii. A plecat cu visurile mele de vacanta. Delta Dunarii,cateva zile la mare; le vedeam tot mai putin odata ce trenul inainta la drum...Si pe mine m-a lasat cu bagajele pe peron. Inchid ochii si ma imaginez in tren dar mai bine imi iau gandul de la planurile risipite.
Mi-e ciuda doar de soarele asta atat de calduros.Nu vreau sa vina toamna si sa simt ca nu i-am zambit soarelui asa cum am vrut. Poate chiar a meritat sa plece trenul fara mine. Acum sunt sigura ca nu as fi patit ceva in accident,nu m-as fi ars prea mult de la soare si tot felul de ciudatenii care se pot intampla intr-o excursie. Poate mi-as fi uitat bagajul pe undeva-fapt care nu e tocmai ok.
Sunt o frunza in vant desprinsa de pe creanga pomului ajuns prea batran. As vrea sa urlu iar tacerea ta e atat de placuta. De ce nu ai tacut si atunci cand trebuia?.