Adio papusi gonflabile (cum isi dau iar japonezii in petec)

Vedeti? De asta nu ma uit la televizor mai deloc, de asta evit cu tot dinadinsul stirile...mi se face sila, greata, scarba, ma enervez, ma revolt, ma agit cand vad ce se mai intampla "prin lume", cand vad ce le poate defeca mintea unora.

In mai, scriam de opera unor japonezi distrusi si fara viata care au "inventat" un oarecare aparat care se conecta la PC si care se folosea pentru a transmite saruturi virtuale prin intermediul net-ului, la persoana "iubita" care se afla la celalalt capat al "firului" si care bineinteles trebuia sa detina un astfel de gadget, deasemenea.
Ca sa fac si legatura cu TV-ul si stirile, precizez ca am aflat despre subiectul tratat in aceste randuri gratie buletinului de stiri de la ora 19:00 de pe antena 1.

No, dragii nostrii japaneji copti si iradiati de catre reactoarele distruse s-au gandit sa mearga mai departe cu aberatiile tehnologice si au creeat o vedeta pop (si probabil porno, daca nu inca, in viitorul apropiat) 100% virtuala, proiectata pe scena sub forma unei holograme 3D extrem de realiste.
Lasand la o parte discutia interminabila despre ce inseamna muzica adevarata si despre gusturile de muzica per total, as vrea sa stiu cat de retardat ar trebui sa fi sa-ti placa un astfel de "artist" care nici macar nu exista. For fuck sake, nici macar nu vei putea sa-i ceri vreodata un autograf. Ce rost are sa te incante un personaj virtual, care nu exista si nu va exista, care nu e in stare sa vorbeasca nimic in afara de piesele care este programat sa le cante si care nu va fi in stare niciodata sa comunice liber, ci doar ingradit pe veci de parametrii care ii primeste dintr-un computer. Si maram, gagica virtuala are deja (zeci de) mii de fani in japonezia (si nu numai).
Cu ce ma ajuta pe mine, omul de rand, ca ratatii de japonezi, pe veci impotenti si virgini au reusit sa creze o holograma care isi fâlfâie bucile virgine pe scena? De ce sa mai fie nevoie de persoane reale care sa se agite, sa aiba emotii pentru public, cand holograma lor nu uita niciodata versurile, nu oboseste, nu are emotii, nu nimic.
Imi place tehnologia, imi plac aparaturile de ultima ora, dar cele care intr-adevar folosesc la ceva, nu fanteziile erotice ale vreunui geek cu ochi mici si piele galbena care va castiga o roaba de bani pentru ca a creat gagica virtuala. Cat mai dureaza oare pana astfel de aberatii tehno inlocuiesc papusile gonflabile si filmele porno? :)) Mai putin de un deceniu ar fi un raspuns destul de corect.
Desi, banuiesc ca in multe domenii, o holograma 3D ar aduce oarecare beneficii, in niciun caz industria muzicala nu are nevoie de asa ceva si nici nu este perfectionata prin asta. Mi se pare doar alt mod prin care artificialul si sinteticul este introdus "pe ascuns" in vietile, si asa distruse, ale oamenilor.
In plus, crearea unei holograme care arata "perfect" (cel putin in viziunea unor pedofili japonezi), se comporta si se misca perfect, nu face decat sa alimenteze toate apucaturile si preocuparile superficiale ale tinerilor (si nu numai): adica ce conteaza ca nu ai nimic in cap si esti prost ca napu, daca arati bine, nu? Decat sa te uiti la un documentar, sau doamne fereste sa te duci la biblioteca, mai bine te prefaci ca mergi la sala sa-ti arzi cele 2 grame de grasime de pe sold (pitzi style) sau sa-ti faci pectoralii mai tari decat vei avea vreodata penisul (cocã style). Ce mai conteaza ca ai melodii si versuri de 2 lei cand arati bine? Pe chestiuni de genu se bazeaza toate fufulinele care se apuca peste noapte de muzica (si mai si au succes), pe aceleasi chestiuni banuiesc ca se bazeaza si creatorii hologramei. Nu inteleg japoneza, din fericire, dar nu cred ca Hatsune Miku (cik asa o cheama) aduce ceva nou in muzica, exceptand propria ei existenta, bineinteles. Apropo, ce se intampla daca cere publicul un bis? :)
Defapt, daca stau sa ma gandesc, o holograma de genul, combinata cu dispozitivul de sarut virtual mai evoluat, care sa imite si alte parti ale corpului (yeah, you know) ar putea inlocui aproape de tot relatiile interumane...ce rost mai are sa te intalnesti cu gagica / gagicul (fiecare dupa caz) cand vei putea avea la dispozitie o holograma cu persoana respectiva si un gadget pe post de organe esentiale in relatiile dintre cupluri (yeah, you know).

Ea: Vreau sa-ti vad pectoralii pe holograma azi si sa te simt!
El: Nu cred ca putem, imi tot cade netu si nu as vrea sa raman blocat cu instrumentu in aparat.

Ati prins ideea, da?
Poate exagerez si fac din tantar, armasar, dar oricum mi se pare o chestie penala, idioata, nefolositoare (cel putin in domeniul in care a fost aplicata), distrusa, tipica japonezilor, frustrati care incearca sa-si gaseasca alinarea in tehnologie. Poate trebuie sa-i intelegem si pe ei, in lipsa de altceva ii buna si o holograma ;).

Cea mai recenta fantezie erotica a tuturor tinerilor galbejiti o puteti vedea aici:



PS: Sunt tare curios ce procent din castiguri primeste efectiv tipa care si-a "vandut" vocea pentru fufulita virtuala, dar in orice caz, am o mica banuiala ca nu este altceva decat o sclava care nu-i in stare sa le zica agentilor si managerilor ca ar putea canta chiar ea in carne si oase pe scena...dar ce farmec ar mai fi atunci daca nu s-ar putea mandri japanejii cu materia fecale care le-a tâsnit din creier?