By Vlad
Din pacate, natura umana ne condamna sa realizam ce "avem" doar cand acel ceva nu mai exista...din aceasta cauza, timpul prezent al verbului "a avea" nu isi are rost in aceasta fraza. Fie ca este vorba de un obiect, un simbol sau o persoana, valoarea si aprecierea noastra referitoare la aceasta "avutie" o realizam pe deplin doar dupa pierderea "ei" sau in momentul in care ii simtim lipsa. Dar ce faci cand realizezi ca "avutia" ta era reprezentata de un Rege mare cat istoria, caruia ii datorezi mult mai mult decat stii?
Si asta ne duce la urmatoarea intrebare: cum ai putea realiza lipsa ta de informare pe care o ai sau dezinformarea pe care ai suferit-o, din moment ce nu ai avut la dispozitie instrumentele necesare pentru a realiza acest lucru?
Majestatea Sa, Regele Mihai I al Romaniei, precum si intraga Dinastie Regala, a fost stearsa, fara sovaire, din cartile istoriei de cei aproape 50 de ani de comunism. Au fost generatii si generatii intregi de elevi care nu au invatat la ora de istorie, adevaratele evenimente si contextul istoric in care a trait Regele Mihai. Si nici nu ar fi putut sa invete despre asta prin invatamantul formal, deoarece asta ar fi insemnat ca sistemul comunist din Romania isi saboteaza propriile interese. Ajunsi la maturitate, romanii si-au continuat traiul in mod normal, sub doctrina comunista, uitand de Regatul Romaniei, perioada istorica in care s-a realizat Marea Unire si perioada istorica in care Romania era un exemplu pentru sud-estul Europei, condusa fiind de principi, in speta, straini - se pare ca statul nostru are o nevoie acuta sa fie condusa de catre capete luminate si educate din vest, dar asta nu ne mira.
Cred ca faptele si curajul Regelui, precum si viata sa tragica, au fost perpetuate in informatiile colective, cel mai probabil prin viu-grai, de la bunicii nostri, care au avut, poate nu norocul, dar oportunitatea de trai intr-un regat autentic, nu sub o republica satelit a "marelui urs". Patriotismul si dedicatia sa pentru tara, au fost probabil pastrate in "istorie", asemeni folclorului si legendelor, din generatie in generatie, la gura sobei. Insa cam acolo sa incheiat totul.
Ca sa punem in perspectiva, amintesc ca la 22 de ani (daca gresesc varsta, va rog sa ma corectati), Regele Mihai l-a "facut din vorbe" pe Hitler si s-a aliat cu URSS-ul, NU pentru ca ar fi fost afiliat politic regimului de la Moscova, ci pentru a-si salva tara si semenii de la o soarta mult mai crunta decat ce a urmat: sa fim sinceri, nu vrei sa te afli in tabara adversa cand iti intra Armata Rosie in tara. Chiar daca, sunt sigur ca atunci cand au venit rusii, nu aveau prea multe ganduri diplomatice in cap si cu siguranta au cauzat pagube si crime de razboi, ganditi-va cum ar fi fost daca acestia ar fi intrat ca si inamici militari: cate orase din Moldova ar fi fost rase de pe suprafata pamantului? Cati soldati ar mai fi murit pe front daca ar fi fost nevoiti sa se apere in fata tavalugului sovietic?
Facand o paralela cu prezentul, cati dintre noi am fi fost in stare la 18 ani, indiferent de cat de pregatiti si educati am fi fost, sa jonglam si sa jucam niste "carti" foarte mari, cu cele doua super-puteri ale Europei? Cata tarie de caracter, tact si patriotism iti trebuie pentru a risca astfel de manevre doar ca sa iti salvezi conationalii?
Nu are rost sa sapam acum din nou toata istoria, asa ca, as continua la modul interogativ, pentru a intelege de ce Regele Mihai I al Romaniei, trebuie onorat ca nimeni altcineva in istorie.
Cati lideri de stat ar fi fost dispusi sa se implice activ pentru a-si scoate tara din mocirla comunista post '89, dupa ce, aceiasi tara, l-a tinut in exil zeci de ani si nu l-a primit inapoi pe teritoriul sau decat dupa multi ani? Iar pana a fost primit, Regele a avut parte de evenimente si intamplari pur si simplu meschine? Cat de mult ii datoram noi, astazi Regelui Mihai?
Desi sunt subiectiv, cred ca majoritatea noastra habar nu au cat de indatorati suntem si nu cred ca gresesc: am vazut asta in aceste zile, in diferitele medii sociale in care m-am aflat. Ca sa sumarizez, parerea mea este ca integrarea Romaniei in UE si in NATO este datorata intr-un procent foarte mare, Regelui, care a facut lobby prin Europa pentru tara sa, pentru omul de rand, care a fost asuprit de comunism si de istorie, probabil nemeritat.
Astfel ca, in ziua de azi:
- Lucrezi intr-o firma straina (multinationala) dupa care iti castigi painea? - multumeste-i Regelui Mihai!
- Ai oportunitati de cariera si de viata, ai contact cu lumea civilizata? - multumeste-i Regelui Mihai!
- Te simti cat-de-cat in siguranta deoarece faci parte dintr-o alianta militara in care se afla si Europa si SUA (NATO)? - multumeste-i Regelui Mihai!
- Faci parte din UE, fapt ce ti-a adus cele mai sus mentionate, plus libera trecere pe continent? - multumeste-i Regelui Mihai!
- Lucrezi intr-o alta tara, cu acte in regula si poti sa trimiti ceva euro acasa? - multumeste-i Regelui Mihai!
- Observi situatia din Ucraina si te gandesti ca oamenii aceia o duc mult mai rau decat tine? (pentru ca asa si este) - multumeste-i Regelui Mihai!
Evident, veti observa ca enumeratia de mai sus se invarte in sfera sociala, fara a face referire la situatiile dezastroase din economie, invatamant, sanatate, etc. Nici nu am fi putut intra in acele domenii, deoarece actiunile si eforturile Majestatii Sale, au fost pentru a imbunatati in general situatia omului de rand si pentru a-i oferi perspective: faptul ca "alesii" de la Bucuresti nu vor si nu stiu ce sa faca cu aceste oportunitati oferite "pe tava", nu tine decat de incompetenta lor si nu poate fi atribuita ca si responsabilitatea Majestatii Sale.
Regele Mihai a facut pentru tara asta si pentru cetatenii ei, "infinit" mai mult decat au facut toti conducatorii din ultimii 60 de ani, la un loc, iar pentru asta, pe langa recunostiinta eterna, ii datoram la fel de "infinit" de multe scuze pentru ca, l-am ignorat si l-am uitat in strainatate. Si tu, si eu, si toti...poate multi au sperat intr-o revenire a sa, dar nimeni nu a putut face absolut nimic sau poate ca nici nu au incercat.
Tot ce mai putem face pentru Majestatea Sa, este nu-l uitam in istorie, asa cum am facut-o atat de mult timp, generatii la rand. Sunt de parere ca un simbol, fie el chiar si uman, nu va putea fi mort, doar atunci cand va fi uitat: incetarea din viata a Regelui nu reprezinta decesul sau. El nu va putea fi declarat decedat, numai atunci cand va fi uitat de catre toata lumea.
Eu personal imi asum pastrarea vie a amintirii acestuia si propagarea ei in mediile in care imi permit acest lucru; ma voi asigura ca urmasii si urmasii urmasilor mei vor sti cine a fost si ce a fost pentru noi, Regele Mihai...de cata nedreptate a avut parte si cat de infecti si ordinari si sub-oameni au fost toti acei comunisti si neo-comunisti, care au incercat sa-i faca uitata existenta. Si nu au reusit si nu vor reusi!
Iarta-ne Majestate, ca am fost nepasatori si amnezici, ca te-am uitat in exil, ca ne-am pastrat cartile de istorie "manjite" de propaganda comunista si ca te-am considerat un merit al nostru ce ni s-a cuvenit, exilat in Europa pentru a ne face noua viata mai usoara. Ar fi trebuit sa constientizam mult mai devreme, valoarea de care dispunem in persoana Majestatii tale. Sper ca istoria sa-ti faca dreptate, in sfarsit, acum, cand realizam ce am pierdut si ce nu mai avem.
PS: Ca incheiere, un anume domn, Vasile Danci Morosanu, a scris pe facebook, o poezie care, reflecat aproape 100%, cum ar trebui sa ne simtim in aceste zile. O puteti lectura aici:
https://www.facebook.com/vasile.dancimorosanu/posts/1517801261606475
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu