Dark times fall upon us...saptamana care tocmai a inceput se anunta a fi incandescenta (la figurat, pentru ca la propriu este cam inzapezita), gratie minunatului program universitar:
- luni: prezentare proiect POO (restant din anul trecut - long story made short: daca PC-urile de la scoala aveau toate actualizarile la zi necesare atunci, puteam sa-mi prezint si eu proiectul inca din anul II si acum nu mai aveam bataie de cap);
- marti: colocviu final, dimineata de la 8, prezentare tema finala de laborator (care va reprezenta si nota finala la materia respectiva) in jur de ora 15:00 si colocviu de laborator ulterior;
- miercuri: doua teme de laborator destul de stufoase de prezentat (folosite pe post de colocviu);
- joi: prezentare proiect Inginerie Software (norocul meu ca proiectul este aproape identic cu cel de la POO);
- vineri: colocviu final.
Urmand ca singurul examen ramas din semestrul I, anul III sa fie in 14 februarie...plus inca vreo cateva restante din anul II care urmeaza sa fie anihilate in curand...
Concluzie: VREAU VACANTA!!!!
Later edit: cum am putut uita de asa o piesa?
joi, 20 ianuarie 2011
Ne inrloam in armata (4)
Deci, pana acum, am vorbit despre Call of Duty - Modern Warfare 2, Battlefield: Bad Company 2 si Medal of Honor - Afghanistan. Incheiem azi serialul despre FPS-urile de varf ale anului 2010 cu Black Ops, Call of Duty - Black Ops.
Call of Duty - Black Ops este un FPS produs de Treyarch si publicat de ActiVision - a nu se confunda cu Call of Duty - Modern Warfare 2 care a fost produs de studioul Infinity Ward, dar publicat de acelasi ActiVison. Asadar in batalia studiourilor recrutate de ActiVision, trebuie sa mentionez ca Treyarch cu al lor Black Ops, au castigat detasat. Jucatorul va controla un soldat al trupelor speciale americane din perioada 1962-1968 pe numele sau Alex Mason. Spun soldat al trupelor speciale pentru ca jocul se concentreaza exclusiv pe operatiuni si misiuni undercover (dupa cum sugereaza si numele), in spatele liniilor inamice sub indrumarea CIA si cu vaste implicari politice. La un moment dat, Mason va avea o discutie fata in fata cu insusi John F. Kennedy care trebuie sa mentionez ca seamana izbitor de bine cu cel din realitate. Asadar povestea va fii un rollercoast-er in plin Razboi Rece, cu o scurta escapada in 1945 cand vei controla un soldat rusnac: Viktor Reznov, un tovaras de incredere a lui Mason, cu care si-a innecat amarul cat timp a fost inchis intr-o inchisoare de pe teritoriul URSS. Misiunea din '45 are rolul de a intregi povestea, nu de a o prelungi inutil. In alta ordine de idei Mason & co. va incerca sa-l asasineze pe Fidel Castro, va sabota lansarea rachetei sovietice Soyuz 2 si va avea si o scurta incursiune in Vietnam. Deci, povestea super super reusita si destul de originala, chiar daca in esenta este tot SUA vs Rusia (URSS), modul in care este prezentata si expusa ii ofera un sambure de adevar si o oarecare autenticitate, cel putin in comparatie cu celelalte jocuri. Asadar, doar pentru povestea palpitanta si originala, Black Ops merita jucat. Mentionez insa ca si dpdv estetic jocul se prezinta bine, dar nu se ridica la nivelul jocurilor produse de DICE. Grafica este reusita, dar in nota obisnuita pentru un joc aparut in 2010, nu rupe gura targului, iar sunetul este bine finisat, nimic in plus sau minus. Mediul inconjurator nu este distructibil iar fenomenele fizice n-as putea zice ca sunt impresionante. Cat despre multiplayer, copy-paste de la Modern Warfare 2.
Trailer singleplayer aici:
Note: Poveste: 10++, Gameplay: 9,5, Estetica: 8.5, Multiplayer: 8.5, Medie: 9,12
Concluzii:
Asadar, nu puteti sa va plangeti ca nu aveti de unde alege daca aveti pofta de ceva actiune, ceva tras cu arma si putina adrenalina militareasca. Acum, care este cel mai bun dintre cele 4 jocuri, depinde de fiecare, depinde ce cautati sau la ce va asteptati de la un joc de genul. Ce pot spune cu siguranta este ca Modern Warfare 2 sigur NU este cel mai bun, nu pentru ca vreau sa fiu gigi-contra, ci pentu ca pur si simplu nu este. Notele pentru fiecare joc reprezinta o parere personala si trebuie tratate ca atare. Cu toate acestea, chiar daca Battlefield: Bad Company 2 are, de departe, cel mai reusit modul multiplayer, am sa plasez jocurile astfel:
- Locul I: Call of Duty - Black Ops pentru ca mi s-a parut cel mai complet joc iar povestea este mult mai reusita si mai bine dezvoltata decat multe filme de la hollywood sau bollywood. Defapt Black Ops ar fi avut o medie mai mare daca as fi putut da 11 sau 12 pentru poveste, dar notele s-au incadrat in intervalul 7-10 si mai mult decat atat, daca vreau sa reprosez ceva jocului, mi-e cam greu sa gasesc ceva...
- Locul II: Battlefield - Bad Company 2 pentru ca, desi din vazute si auzite, multiplayer-ul iti taie respiratia, campania de singleplayer are cam multe neajunsuri si multe momente frustrante, plus cateva bug-uri / glitch-uri care deranjeaza. Chiar daca d.p.d.v. estetic jocul este ireprosabil, improvizatia facuta de cei de la DICE pentru singleplayer a facut ca Bad Company 2 sa se afle pe locul al II-lea.
- Locul III: Medal of Honor - Afghanistan - foarte foarte aproape de Bad Company 2, singura diferenta dintre cele doua jocuri fiind facuta de multiplayer: mult mai elaborat si mai detaliat si mai reusit cel din Bad Company 2, in rest acelasi producator, aproape acelasi nivel de detalii, etc. De remarcat ca modul singleplayer mi s-a parut mai reusit in Medal of Honor fapt ce explica si media identica a celor doua jocuri.
- Locul IV: Call of Duty - Modern Warfare 2 pentru ca nu mi se pare decat un copy-paste facut dupa primul Modern Warfare; o poveste extrem de simpla dar intortocheata in fel si fel de misiuni doar pentru a masca lipsa de profunzime a acesteia, aceleasi scenarii si faze refacute, nimic nou...sincer, primul joc din serie mi s-a parut mult mai reusit, iar faptul ca producatorii nu au fructificat avantajul de marketing care il aveau mi se pare un fel de "dat cu firma in cap"...dar asta e, din fericire au fost suficienti canditati de unde sa alegem.
Call of Duty - Black Ops este un FPS produs de Treyarch si publicat de ActiVision - a nu se confunda cu Call of Duty - Modern Warfare 2 care a fost produs de studioul Infinity Ward, dar publicat de acelasi ActiVison. Asadar in batalia studiourilor recrutate de ActiVision, trebuie sa mentionez ca Treyarch cu al lor Black Ops, au castigat detasat. Jucatorul va controla un soldat al trupelor speciale americane din perioada 1962-1968 pe numele sau Alex Mason. Spun soldat al trupelor speciale pentru ca jocul se concentreaza exclusiv pe operatiuni si misiuni undercover (dupa cum sugereaza si numele), in spatele liniilor inamice sub indrumarea CIA si cu vaste implicari politice. La un moment dat, Mason va avea o discutie fata in fata cu insusi John F. Kennedy care trebuie sa mentionez ca seamana izbitor de bine cu cel din realitate. Asadar povestea va fii un rollercoast-er in plin Razboi Rece, cu o scurta escapada in 1945 cand vei controla un soldat rusnac: Viktor Reznov, un tovaras de incredere a lui Mason, cu care si-a innecat amarul cat timp a fost inchis intr-o inchisoare de pe teritoriul URSS. Misiunea din '45 are rolul de a intregi povestea, nu de a o prelungi inutil. In alta ordine de idei Mason & co. va incerca sa-l asasineze pe Fidel Castro, va sabota lansarea rachetei sovietice Soyuz 2 si va avea si o scurta incursiune in Vietnam. Deci, povestea super super reusita si destul de originala, chiar daca in esenta este tot SUA vs Rusia (URSS), modul in care este prezentata si expusa ii ofera un sambure de adevar si o oarecare autenticitate, cel putin in comparatie cu celelalte jocuri. Asadar, doar pentru povestea palpitanta si originala, Black Ops merita jucat. Mentionez insa ca si dpdv estetic jocul se prezinta bine, dar nu se ridica la nivelul jocurilor produse de DICE. Grafica este reusita, dar in nota obisnuita pentru un joc aparut in 2010, nu rupe gura targului, iar sunetul este bine finisat, nimic in plus sau minus. Mediul inconjurator nu este distructibil iar fenomenele fizice n-as putea zice ca sunt impresionante. Cat despre multiplayer, copy-paste de la Modern Warfare 2.
Trailer singleplayer aici:
Note: Poveste: 10++, Gameplay: 9,5, Estetica: 8.5, Multiplayer: 8.5, Medie: 9,12
Concluzii:
Asadar, nu puteti sa va plangeti ca nu aveti de unde alege daca aveti pofta de ceva actiune, ceva tras cu arma si putina adrenalina militareasca. Acum, care este cel mai bun dintre cele 4 jocuri, depinde de fiecare, depinde ce cautati sau la ce va asteptati de la un joc de genul. Ce pot spune cu siguranta este ca Modern Warfare 2 sigur NU este cel mai bun, nu pentru ca vreau sa fiu gigi-contra, ci pentu ca pur si simplu nu este. Notele pentru fiecare joc reprezinta o parere personala si trebuie tratate ca atare. Cu toate acestea, chiar daca Battlefield: Bad Company 2 are, de departe, cel mai reusit modul multiplayer, am sa plasez jocurile astfel:
- Locul I: Call of Duty - Black Ops pentru ca mi s-a parut cel mai complet joc iar povestea este mult mai reusita si mai bine dezvoltata decat multe filme de la hollywood sau bollywood. Defapt Black Ops ar fi avut o medie mai mare daca as fi putut da 11 sau 12 pentru poveste, dar notele s-au incadrat in intervalul 7-10 si mai mult decat atat, daca vreau sa reprosez ceva jocului, mi-e cam greu sa gasesc ceva...
- Locul II: Battlefield - Bad Company 2 pentru ca, desi din vazute si auzite, multiplayer-ul iti taie respiratia, campania de singleplayer are cam multe neajunsuri si multe momente frustrante, plus cateva bug-uri / glitch-uri care deranjeaza. Chiar daca d.p.d.v. estetic jocul este ireprosabil, improvizatia facuta de cei de la DICE pentru singleplayer a facut ca Bad Company 2 sa se afle pe locul al II-lea.
- Locul III: Medal of Honor - Afghanistan - foarte foarte aproape de Bad Company 2, singura diferenta dintre cele doua jocuri fiind facuta de multiplayer: mult mai elaborat si mai detaliat si mai reusit cel din Bad Company 2, in rest acelasi producator, aproape acelasi nivel de detalii, etc. De remarcat ca modul singleplayer mi s-a parut mai reusit in Medal of Honor fapt ce explica si media identica a celor doua jocuri.
- Locul IV: Call of Duty - Modern Warfare 2 pentru ca nu mi se pare decat un copy-paste facut dupa primul Modern Warfare; o poveste extrem de simpla dar intortocheata in fel si fel de misiuni doar pentru a masca lipsa de profunzime a acesteia, aceleasi scenarii si faze refacute, nimic nou...sincer, primul joc din serie mi s-a parut mult mai reusit, iar faptul ca producatorii nu au fructificat avantajul de marketing care il aveau mi se pare un fel de "dat cu firma in cap"...dar asta e, din fericire au fost suficienti canditati de unde sa alegem.
miercuri, 19 ianuarie 2011
Ne inrolam in armata (3)
Continuam "serialul" militaresc, iar dupa Call of Duty - Modern Warfare 2 si Battlefield - Bad Company 2, urmeaza sa vorbim astazi despre Medal of Honor - Afghanistan.
Asadar, urmatorul pe lista, Medal of Honor - Afghanistan sau Medal of Honor 2010 cum am observat ca este numit pe alocuri, produs tot de DICE si publicat de EA Games, la fel ca si Battlefield: Bad Company 2, asadar se vor observa multe similitudini intre cele doua jocuri. Nu prea am multe de povestit aici, ce pot sa remarc este ca Medal of Honor - Afghanistan reprezinta primul joc din seria Medal of Honor care a iesit din sfera celui de al-2-lea Razboi Mondial si a pasit in era contemporana. In cazul de fata, jucatorul va controla pe rand 2 caractere din armata SUA, un operativ SEAL si un ranger, asadar din start, profunzimea personajelor este redusa. Povestea mi s-a parut ceva mai realista decat in cazul lui Modern Warfare 2 si Bad Company 2 deoarece aceasta are in vedere o operatiune in forta efectuata pe parcursul a 2 zile de catre armata americana intr-o zona izolata si inaccesibila din Afghanistan, cu scopul de a neutraliza insurgentii de acolo...deci, in sfarsit am scapat de rusnaci...pacat ca doar pentru 4 ore, deoarece cam atata dureaza sa terminati jocul pe nivel medium. Mie sincer mi-a placut mult mai mult decat ridicatul in slavi Call of Duty - Modern Warfare 2. Si pentru ca este produs de aceeiasi tipi care au produs si Bad Company 2, Medal of Honor se prezinta cu o grafica impecabila, chiar shocanta in unele faze (literalmente una din scenele video am crezut ca este film cu actori umani, defapt am vazut filme care aratau mai rau decat jocul). Sunetul este si el impecabil, extrem de detaliat si o chestie noua pe care n-am mai observato pana acum: cand un coechipier se afla langa tine si iti vorbeste si in casca, se aude ecou pentru ca teoretic il auzi de 2 ori...smart shit, chichinete legate de detalii care prind bine la public, cel putin mie. Mediul injonjurator este si aici desctructibil, cel putin in campania singleplayer, am facut praf un sat de insurgenti de la bordul unui Apache...mmm, mmm tasty!
Multiplayer-ul din pacate nu rupe gura targului, este genul clasic de trage in tot ce misca, prezent si in seria Call of Duty, asadar, mai ramane doar sa pun trailerul singleplayer mai jos:
Note: Poveste: 8, Gameplay: 9, Estetica: 10++, Multiplayer: 9; Medie: 9,0
Maine, ultimul episod: urmeaza sa vorbim despre Call of Duty - Black Ops plus concluzii.
Asadar, urmatorul pe lista, Medal of Honor - Afghanistan sau Medal of Honor 2010 cum am observat ca este numit pe alocuri, produs tot de DICE si publicat de EA Games, la fel ca si Battlefield: Bad Company 2, asadar se vor observa multe similitudini intre cele doua jocuri. Nu prea am multe de povestit aici, ce pot sa remarc este ca Medal of Honor - Afghanistan reprezinta primul joc din seria Medal of Honor care a iesit din sfera celui de al-2-lea Razboi Mondial si a pasit in era contemporana. In cazul de fata, jucatorul va controla pe rand 2 caractere din armata SUA, un operativ SEAL si un ranger, asadar din start, profunzimea personajelor este redusa. Povestea mi s-a parut ceva mai realista decat in cazul lui Modern Warfare 2 si Bad Company 2 deoarece aceasta are in vedere o operatiune in forta efectuata pe parcursul a 2 zile de catre armata americana intr-o zona izolata si inaccesibila din Afghanistan, cu scopul de a neutraliza insurgentii de acolo...deci, in sfarsit am scapat de rusnaci...pacat ca doar pentru 4 ore, deoarece cam atata dureaza sa terminati jocul pe nivel medium. Mie sincer mi-a placut mult mai mult decat ridicatul in slavi Call of Duty - Modern Warfare 2. Si pentru ca este produs de aceeiasi tipi care au produs si Bad Company 2, Medal of Honor se prezinta cu o grafica impecabila, chiar shocanta in unele faze (literalmente una din scenele video am crezut ca este film cu actori umani, defapt am vazut filme care aratau mai rau decat jocul). Sunetul este si el impecabil, extrem de detaliat si o chestie noua pe care n-am mai observato pana acum: cand un coechipier se afla langa tine si iti vorbeste si in casca, se aude ecou pentru ca teoretic il auzi de 2 ori...smart shit, chichinete legate de detalii care prind bine la public, cel putin mie. Mediul injonjurator este si aici desctructibil, cel putin in campania singleplayer, am facut praf un sat de insurgenti de la bordul unui Apache...mmm, mmm tasty!
Multiplayer-ul din pacate nu rupe gura targului, este genul clasic de trage in tot ce misca, prezent si in seria Call of Duty, asadar, mai ramane doar sa pun trailerul singleplayer mai jos:
Note: Poveste: 8, Gameplay: 9, Estetica: 10++, Multiplayer: 9; Medie: 9,0
Maine, ultimul episod: urmeaza sa vorbim despre Call of Duty - Black Ops plus concluzii.
marți, 18 ianuarie 2011
Ne inrolam in armata (2)
Dupa ce ieri am povestit despre Call of Duty - Modern Warfare 2, astazi continuam in ordinea aproximativ-cronologica prezentand Battlefield: Bad Company 2.
Battlefield: Bad Company 2 este un shooter care continua povestea din primul Bad Company, aparut habar n-am cand, pentru ca nici nu stiam de el sincer. Jocul este produs de DICE si publicat sub egida EA Games. Din pacate povestea din singleplayer este aceiasi...rusii vor sa invadeze SUA si au pus mana pe o arma mare si rea a carui creeatori sunt Japonezii; acestia se pare ca lucrau la arma pe la finele celui de al-2-lea Razboi Mondial. De data aceasta insa, pentru ca am controlat un singur personaj pe parcursul povestii, incet incet am reusit cat de cat sa ma implic in actiune si sa intru in pielea soldatzelului Preston Marlowe. Ce m-a deranjat extrem de mult la campania singleplayer a fost numarul muuult prea mic de modele de inamici, adica, au fost momente in care apareau minim 2 soldati inamici care aratau identic, aceleasi culori la haine, aceleasi arme si aceeiasi infatisare. Mai mult decat atat, producatorii si-au facut singuri reclama proasta adaugand intr-una din scenele "video" o replica a unui coleg de echipa care zicea ceva in genul "Who's crazy enough to fight with a cowboy hat on?"...in ideea ca inamcii de prin Peru sau Columbia, majoritatea aveau palarii de cowboy...frati gemeni bineinteles. O alta chestie enervanta legata tot de inamici: acestia se pare ca au dezvoltat o pasiune incredibila de a trage doar in utilizatorul uman si vreau sa zic DOAR in utilizatorul uman...frustrant si complet ireal, dat fiind faptul ca si colegii tai de pluton trageau mai mult in ziduri decat in adversari...si ar mai fi cateva minusuri dar minore, asa ca trecem la partea cu plusuri: grafica mi s-a parut excelenta: umbre, lumini, textura extrem de misto realizate si prezentate. Apoi, cladirile in sfarsit nu mai sunt invincibile asa ca poti sa uiti ca te ascunzi intr-o cladire de un tanc, din vreo 3 - 4 proiectile nu mai ramane decat ruina din respectiva structura. Sunetul din nou foarte detaliat fiind prezent inclusiv ecoul armelor care trag iar fenomenele fizice au fost destul de bine generate si realizate.
In ceea ce priveste multiplayer-ul, Battlefield: Bad Company 2 iz the shit. Avand in vedere ca jocul suporta pana la 32 de jucatori online (sau 64 nu mai stiu sigur - the more, the marrier), ganditi-va ce lupte ies pe un camp de insurgenta detaliat, presarat cu vehicule militare fel si fel (de la tancuri la quad-uri, avioane de vanatoare si elicoptere) si cu un mediu inconjurator destructibil. Acestea, combinate cu modurile de joc orientate spre lucrul in echipa fac din Bad Company 2 un rival de temut pentru orice partida de airsoft din lumea reala, cat despre alte jocuri de genul, nici nu se compara...really! Producatorii ar trebui sa se uite la multiplayer-ul din Bad Company 2, sa-i ridice o statuie sa sa incerce sa-l depaseasca, oricum le-ar fi aproape imposibil, fara a fura idei.
Trailer singleplayer aici:
Si pentru ca l-am laudat atat, trailer-ul multiplayer aici:
Note: Poveste: 8.5, Gameplay: 8, Estetica: 9.5, Multiplayer: 10++; Medie: 9,0
Maine urmeaza: Review Medal of Honor - Afghanistan.
Battlefield: Bad Company 2 este un shooter care continua povestea din primul Bad Company, aparut habar n-am cand, pentru ca nici nu stiam de el sincer. Jocul este produs de DICE si publicat sub egida EA Games. Din pacate povestea din singleplayer este aceiasi...rusii vor sa invadeze SUA si au pus mana pe o arma mare si rea a carui creeatori sunt Japonezii; acestia se pare ca lucrau la arma pe la finele celui de al-2-lea Razboi Mondial. De data aceasta insa, pentru ca am controlat un singur personaj pe parcursul povestii, incet incet am reusit cat de cat sa ma implic in actiune si sa intru in pielea soldatzelului Preston Marlowe. Ce m-a deranjat extrem de mult la campania singleplayer a fost numarul muuult prea mic de modele de inamici, adica, au fost momente in care apareau minim 2 soldati inamici care aratau identic, aceleasi culori la haine, aceleasi arme si aceeiasi infatisare. Mai mult decat atat, producatorii si-au facut singuri reclama proasta adaugand intr-una din scenele "video" o replica a unui coleg de echipa care zicea ceva in genul "Who's crazy enough to fight with a cowboy hat on?"...in ideea ca inamcii de prin Peru sau Columbia, majoritatea aveau palarii de cowboy...frati gemeni bineinteles. O alta chestie enervanta legata tot de inamici: acestia se pare ca au dezvoltat o pasiune incredibila de a trage doar in utilizatorul uman si vreau sa zic DOAR in utilizatorul uman...frustrant si complet ireal, dat fiind faptul ca si colegii tai de pluton trageau mai mult in ziduri decat in adversari...si ar mai fi cateva minusuri dar minore, asa ca trecem la partea cu plusuri: grafica mi s-a parut excelenta: umbre, lumini, textura extrem de misto realizate si prezentate. Apoi, cladirile in sfarsit nu mai sunt invincibile asa ca poti sa uiti ca te ascunzi intr-o cladire de un tanc, din vreo 3 - 4 proiectile nu mai ramane decat ruina din respectiva structura. Sunetul din nou foarte detaliat fiind prezent inclusiv ecoul armelor care trag iar fenomenele fizice au fost destul de bine generate si realizate.
In ceea ce priveste multiplayer-ul, Battlefield: Bad Company 2 iz the shit. Avand in vedere ca jocul suporta pana la 32 de jucatori online (sau 64 nu mai stiu sigur - the more, the marrier), ganditi-va ce lupte ies pe un camp de insurgenta detaliat, presarat cu vehicule militare fel si fel (de la tancuri la quad-uri, avioane de vanatoare si elicoptere) si cu un mediu inconjurator destructibil. Acestea, combinate cu modurile de joc orientate spre lucrul in echipa fac din Bad Company 2 un rival de temut pentru orice partida de airsoft din lumea reala, cat despre alte jocuri de genul, nici nu se compara...really! Producatorii ar trebui sa se uite la multiplayer-ul din Bad Company 2, sa-i ridice o statuie sa sa incerce sa-l depaseasca, oricum le-ar fi aproape imposibil, fara a fura idei.
Trailer singleplayer aici:
Si pentru ca l-am laudat atat, trailer-ul multiplayer aici:
Note: Poveste: 8.5, Gameplay: 8, Estetica: 9.5, Multiplayer: 10++; Medie: 9,0
Maine urmeaza: Review Medal of Honor - Afghanistan.
luni, 17 ianuarie 2011
Ne inrolam in armata (1)
Evident ca glumesc, desi nu cred ca ar fi stricat fitzosilor si impresarilor vreo jumate de an sau un an de instructie ca sa vada ce inseamna sa nu fii protejat de banutii lu tati si lu mami...dar ar fi stricat pletosilor pentru ca ar fi trebuit sa renunte la podoaba capilara, motiv principal pentru care subsemnatul nici nu s-a gandit vreodata sa se inroleze. Deviez de la subiect, defapt am vrut sa fac o scurta prezentare a 4 jocuri video de genul "modern shooter" aparute prin 2010, jocuri care au rivalizat pentru titlul de "Shooter-ul anului 2010"...cred, cel putin...oricum nu stiu daca unul dintre acestea a castigat acest premiu sau daca s-a gandit vreodata cineva sa faca un clasment si sa ofere titlul vreunui joc.
Acuma nu stiu cati din cei 5 vizitatori care ii am zilnic sunt interesati de joace si de o analiza gaymareasca a joacelor (mai ales ca vine din partea mea, un amator 100%, ca sa nu zic "n00b") dar ma cam manca de ceva vreme sa scriu si despre asta asa ca hai sa-i dam drumul ca avem multe de povestit.
Pentru ca initial, am postat tot materialul intr-un singur articol si a iesit un carnatz ca de elefant, am decis la sugestia domnului Alex Gee sa postez in fiecare zi review-ul la cate un joc, intr-o ordine aproximativ cronologica (in sensul ca nu sunt extrem de sigur ca jocurile au fost lansate exact in aceasta ordine si nici n-am rabdare sa ma documentez mai mult in aceasta privinta). Mentionez din start ca o sa ma refer in principiu la caracteristicile single-player ale joacelor, pentru ca multiplayer-ul nu l-am incercat, ce am vazut am vazut in prezentarile video de pe net.
Asadar incepem "serialul" cu titlul celor de la Activision: Call of Duty: Modern Warfare 2, un FPS contemporan creat de studioruile Infinity Ward. Jocul continua povestea din Call of Duty: Modern Warfare aparut acum vreo 2 ani, un joc care a ridicat standardul si care s-a dovedit a fi un punct de referinta pentru celelalte modern FPS. Insa personal, Modern Warfare 2 nu m-a impresionat absolut cu nimic, desi publicatiile de specialitate il ridica in slavi iar masele il aclama. Jucatorul este pus pe rand in pielea unui soldat britanic pe numele sau MacTavish si in bocancii unui soldat american pe care sincer nu mai imi amintesc cum il chema, oricum nu prea conteaza. Povestea este clasica si de turma: rusii invadeaza SUA, un terorist are ascuns pe undeva prin nush ce munti o arma de distrugere in masa, bla bla. Sincer, boring si mult prea superficial, nici mort nu am putut sa intru in lumea personajelor si in universul povestirii. Singura faza spectaculoasa era cand aparam Casa Alba de hoardele de rusi care dadeau navala....in fine, finalul mi s-a pare sec si irelevant dar nu o sa-l dezvalui pentru a nu strica "surpriza".
Si ca un minus urias, un experimentat soldat britanic, pe numele sau Price, captain Price apare si in Modern Warfare 2, la fel cum a aparut si in primul Modern Warfare. De ce este minus urias? Pentru ca acelasi cpt. Price, cu aceeiasi infatisare de savant mai degraba, decat soldat, aparea si in Call of Duty 1 si 2, jocuri a caror actiune se desfasura in cel de al-II-lea Razboi Mondial. Nu inteleg unde le-a stat mintea producatorilor cand au creeat seria Modern Warfare si au lasat aceeiasi infatisare capitanului, care, dupa cum am spus avea aceeiasi varsta si aceeiasi infatisare prin 1943-'44.
D.p.d.v. al multiplayer-ului, din cate am inteles, in esenta Modern Warfare 2 este la fel ca si precedentul titlu al seriei (adica impusca tot ce misca), exceptand cateva noi arme si imbunatatiri disponibile.
Trailer singleplayer aici:
Note: Poveste: 7.5, Gameplay: 8, Estetica: 8.5, Multiplayer: 8.5; Medie: 8,12
Maine urmeaza: Review Battlefield - Bad Company 2.
Acuma nu stiu cati din cei 5 vizitatori care ii am zilnic sunt interesati de joace si de o analiza gaymareasca a joacelor (mai ales ca vine din partea mea, un amator 100%, ca sa nu zic "n00b") dar ma cam manca de ceva vreme sa scriu si despre asta asa ca hai sa-i dam drumul ca avem multe de povestit.
Pentru ca initial, am postat tot materialul intr-un singur articol si a iesit un carnatz ca de elefant, am decis la sugestia domnului Alex Gee sa postez in fiecare zi review-ul la cate un joc, intr-o ordine aproximativ cronologica (in sensul ca nu sunt extrem de sigur ca jocurile au fost lansate exact in aceasta ordine si nici n-am rabdare sa ma documentez mai mult in aceasta privinta). Mentionez din start ca o sa ma refer in principiu la caracteristicile single-player ale joacelor, pentru ca multiplayer-ul nu l-am incercat, ce am vazut am vazut in prezentarile video de pe net.
Asadar incepem "serialul" cu titlul celor de la Activision: Call of Duty: Modern Warfare 2, un FPS contemporan creat de studioruile Infinity Ward. Jocul continua povestea din Call of Duty: Modern Warfare aparut acum vreo 2 ani, un joc care a ridicat standardul si care s-a dovedit a fi un punct de referinta pentru celelalte modern FPS. Insa personal, Modern Warfare 2 nu m-a impresionat absolut cu nimic, desi publicatiile de specialitate il ridica in slavi iar masele il aclama. Jucatorul este pus pe rand in pielea unui soldat britanic pe numele sau MacTavish si in bocancii unui soldat american pe care sincer nu mai imi amintesc cum il chema, oricum nu prea conteaza. Povestea este clasica si de turma: rusii invadeaza SUA, un terorist are ascuns pe undeva prin nush ce munti o arma de distrugere in masa, bla bla. Sincer, boring si mult prea superficial, nici mort nu am putut sa intru in lumea personajelor si in universul povestirii. Singura faza spectaculoasa era cand aparam Casa Alba de hoardele de rusi care dadeau navala....in fine, finalul mi s-a pare sec si irelevant dar nu o sa-l dezvalui pentru a nu strica "surpriza".
Si ca un minus urias, un experimentat soldat britanic, pe numele sau Price, captain Price apare si in Modern Warfare 2, la fel cum a aparut si in primul Modern Warfare. De ce este minus urias? Pentru ca acelasi cpt. Price, cu aceeiasi infatisare de savant mai degraba, decat soldat, aparea si in Call of Duty 1 si 2, jocuri a caror actiune se desfasura in cel de al-II-lea Razboi Mondial. Nu inteleg unde le-a stat mintea producatorilor cand au creeat seria Modern Warfare si au lasat aceeiasi infatisare capitanului, care, dupa cum am spus avea aceeiasi varsta si aceeiasi infatisare prin 1943-'44.
D.p.d.v. al multiplayer-ului, din cate am inteles, in esenta Modern Warfare 2 este la fel ca si precedentul titlu al seriei (adica impusca tot ce misca), exceptand cateva noi arme si imbunatatiri disponibile.
Trailer singleplayer aici:
Note: Poveste: 7.5, Gameplay: 8, Estetica: 8.5, Multiplayer: 8.5; Medie: 8,12
Maine urmeaza: Review Battlefield - Bad Company 2.
luni, 10 ianuarie 2011
Ganduri si impresii dupa 2010
Sincer sa fiu nu prea stiu cum sa incep acest review al anului trecut, sau poate ca nu stiu cu ce sa incep. Am sa evit insa fraze de genul "a fost un an bun / rau / prost" pentru ca mi se par mult prea relative. Ce-as putea zice despre 2010?
A fost un an cu de toate, cu bune si cu rele, nu stiu care dintre aceste doua elemente a predominat, dar tind sa cred ca cele bune, zice eu, un realist semi-pesimist.
D.p.d.v. profesional (daca poate fi numita asa facultatea, ca numai profesionalism nu are) lucrurile nu au stat prea bine: doua sesiuni de tot rahatul, mai ales cea din iarna (care conta pe semestrul I). Restante cat cuprinde de pe urma carora inca mai am de tras si acum bag ceva in ele materii de kkt si programa de kkt si sistem de kkt...stiti voi parerea mea despre scoala, daca nu, o puteti vedea per ansamblu aici.
In afara de asta, ce sa zic, ce mai fac eu in afara de a ma revolta impotriva scolii si de a fi oarecum frustrat din cauza sistemului? Aaaa da, baschet...aproape ca am uitat. N-am mai fost la meciurile echipei locale, CSU Sibiu, pentru ca m-am saturat de vreo cativa ani de cand merg sa vad acelasi scenariu de fiecare data: ganditi-va la ideea discului de pick-up stricat, same sh*t, different year. Lipsa de bani de investitii si de profesionalism (la fel ca in cazul facultatii) a dus la o "reconstructie" a echipei de baschet, sau mai degraba la o (re)distrugere a acesteia. Probabil ati observat ca n-am mai scris nimic despre acest subiect tocmai pentru ca n-am mai fost la meciuri, si din cate am observat pe net, nu prea am avut multe de pierdut (mi se pare ca CSU Sibiu se afla pe locul 11 in capionat deci do the math).
Pe planul personal nu am de gand sa intru in detalii deoarece nu cred ca blogul este un mediu atat de propice pentru astfel de informatii, dar pentru cine isi face griji as putea zice ca nu stau rau deloc si mai sunt si modest pe deasupra (do the math again)...a da, si am reusit sa-mi iau carnetul de sofer al iadului, degeaba insa, pe mine ma intereseaza carnetul pentru motor, care sper sa-l dobandesc prin efort asiduu in aceasta primavara sau cel tarziu vara.
Cred ca am gresit cand am pus facultatea la plan profesional pentru ca acum nu mai am unde sa plasez job-ul...in fine, referitor la job, este acelasi care l-am avut si in vara lui 2009 si de la care mi-am luat un concediu de vreo 9 luni (nu din cauza ca aveam copil ci pentru ca atat a durat anul scolar). Tot legat de job si tot pe scurt: este destul de ok, mi se pare potrivit pentru studenti, insa nu si daca trebuie sa mergi la laboratoare saptamana de saptamana (asa cum ne cere noua minunata programa), de multe ori nu mai am timp pentru mine absolut deloc; apropo de asta incerc de vreo 2 luni si ceva sa ma las de lucru si tot nu am reusit, poate zilele astea, mi s-a ivit o ocazie. Singura obiectie legata de job este ca nu face parte din "minunatul" domeniu pe care il studiez, deci lasand la o parte bunurile materiale, e cam degeaba. Si totusi, nu m-ar deranja cu nimic sa lucrez in domeniul in care am lucrat pana acum daca ar fi facut la un nivel profesional (cam exclus deocamdata, mai ales fara atestat si mai ales daca ai tot timpu un ghimpe in talpa numit facultate).
In plan politic...hahahaha eu si politica. Oricum, m-am saturat de kkturile politice si, chiar daca fac parte din turma cu urmatoarea afirmatie, am ajuns sa il URASC pe bãshescu, il dispretuiesc, mi-e rusine ca reprezinta amãrâta asta de tzãrisoarã, etc etc etc.
Cam atata ca iar am scris romane...concluzii nu prea am ce sa trag, oricum stiu ca pe prea putina lume intereseaza ce am facut eu anul trecut, asa cum nici pe mine nu prea ma intereseaza ce a facut lumea, cu exceptia unei mici bucatele. Chiar nu ma asteptam sa scriu de 3 ori termenul de "profesionalism" in acest review si cu ocazia asta cred ca am avut si o revelatie: prea mult amatorism la noi in tara. Really...sau poate e doar o impresie gresita de-a mea.
PS: Ma consoleaza gandul ca au ramas mai putin de 365 de zile pana vom intra in anul "apocalipsei" sau cum era numit 2012-le prin stirile de senzatie? Dupa cum am mai spus-o chiar sper ca 2012 sa nu fie un an ca oricare altul, sper sa se intample ceva la scara planetara, nu neaparat ceva apocaliptic, dar ceva, o schimbare, o revelatie, o descoperire ceva...altfel m-as oftica ca am asteptat atata pentru nimic.
A fost un an cu de toate, cu bune si cu rele, nu stiu care dintre aceste doua elemente a predominat, dar tind sa cred ca cele bune, zice eu, un realist semi-pesimist.
D.p.d.v. profesional (daca poate fi numita asa facultatea, ca numai profesionalism nu are) lucrurile nu au stat prea bine: doua sesiuni de tot rahatul, mai ales cea din iarna (care conta pe semestrul I). Restante cat cuprinde de pe urma carora inca mai am de tras si acum bag ceva in ele materii de kkt si programa de kkt si sistem de kkt...stiti voi parerea mea despre scoala, daca nu, o puteti vedea per ansamblu aici.
In afara de asta, ce sa zic, ce mai fac eu in afara de a ma revolta impotriva scolii si de a fi oarecum frustrat din cauza sistemului? Aaaa da, baschet...aproape ca am uitat. N-am mai fost la meciurile echipei locale, CSU Sibiu, pentru ca m-am saturat de vreo cativa ani de cand merg sa vad acelasi scenariu de fiecare data: ganditi-va la ideea discului de pick-up stricat, same sh*t, different year. Lipsa de bani de investitii si de profesionalism (la fel ca in cazul facultatii) a dus la o "reconstructie" a echipei de baschet, sau mai degraba la o (re)distrugere a acesteia. Probabil ati observat ca n-am mai scris nimic despre acest subiect tocmai pentru ca n-am mai fost la meciuri, si din cate am observat pe net, nu prea am avut multe de pierdut (mi se pare ca CSU Sibiu se afla pe locul 11 in capionat deci do the math).
Pe planul personal nu am de gand sa intru in detalii deoarece nu cred ca blogul este un mediu atat de propice pentru astfel de informatii, dar pentru cine isi face griji as putea zice ca nu stau rau deloc si mai sunt si modest pe deasupra (do the math again)...a da, si am reusit sa-mi iau carnetul de sofer al iadului, degeaba insa, pe mine ma intereseaza carnetul pentru motor, care sper sa-l dobandesc prin efort asiduu in aceasta primavara sau cel tarziu vara.
Cred ca am gresit cand am pus facultatea la plan profesional pentru ca acum nu mai am unde sa plasez job-ul...in fine, referitor la job, este acelasi care l-am avut si in vara lui 2009 si de la care mi-am luat un concediu de vreo 9 luni (nu din cauza ca aveam copil ci pentru ca atat a durat anul scolar). Tot legat de job si tot pe scurt: este destul de ok, mi se pare potrivit pentru studenti, insa nu si daca trebuie sa mergi la laboratoare saptamana de saptamana (asa cum ne cere noua minunata programa), de multe ori nu mai am timp pentru mine absolut deloc; apropo de asta incerc de vreo 2 luni si ceva sa ma las de lucru si tot nu am reusit, poate zilele astea, mi s-a ivit o ocazie. Singura obiectie legata de job este ca nu face parte din "minunatul" domeniu pe care il studiez, deci lasand la o parte bunurile materiale, e cam degeaba. Si totusi, nu m-ar deranja cu nimic sa lucrez in domeniul in care am lucrat pana acum daca ar fi facut la un nivel profesional (cam exclus deocamdata, mai ales fara atestat si mai ales daca ai tot timpu un ghimpe in talpa numit facultate).
In plan politic...hahahaha eu si politica. Oricum, m-am saturat de kkturile politice si, chiar daca fac parte din turma cu urmatoarea afirmatie, am ajuns sa il URASC pe bãshescu, il dispretuiesc, mi-e rusine ca reprezinta amãrâta asta de tzãrisoarã, etc etc etc.
Cam atata ca iar am scris romane...concluzii nu prea am ce sa trag, oricum stiu ca pe prea putina lume intereseaza ce am facut eu anul trecut, asa cum nici pe mine nu prea ma intereseaza ce a facut lumea, cu exceptia unei mici bucatele. Chiar nu ma asteptam sa scriu de 3 ori termenul de "profesionalism" in acest review si cu ocazia asta cred ca am avut si o revelatie: prea mult amatorism la noi in tara. Really...sau poate e doar o impresie gresita de-a mea.
PS: Ma consoleaza gandul ca au ramas mai putin de 365 de zile pana vom intra in anul "apocalipsei" sau cum era numit 2012-le prin stirile de senzatie? Dupa cum am mai spus-o chiar sper ca 2012 sa nu fie un an ca oricare altul, sper sa se intample ceva la scara planetara, nu neaparat ceva apocaliptic, dar ceva, o schimbare, o revelatie, o descoperire ceva...altfel m-as oftica ca am asteptat atata pentru nimic.
luni, 3 ianuarie 2011
ANTI revelion >:)
Yellooo pentru prima data in noul an. Ia ghiciti voi cu ce ganduri credeti ca incep?...pentru cine se asteapta sa citeasca pe aici fosilizatul "la multi ani bla bla bla - bla bla bla" va anunt de pe acum ca veti fi dezamagiti, daaaaaaaaaar poate va consoleaza faptul ca tin musai sa va reamintesc ca mai avem mai putin de 365 de zile pana vom intra in minunatul 2012, an care sper cu tot dinadinsul sa reprezinte ceva electrizant pentru intreaga omenire...vom vedea, pana atunci insa mai avem ceva vreme de facut tãrãboi pe bloage.
Dar hai sa nu ne luam cu previziuni apocaliptice si sa revenim la subiectul mentionat in titlu. Si la fel ca si in cazul craciunului, parerea, ideile si gandurile mele despre rev le puteti citi in post-ul de anul trecut, pentru ca nu vad rostul sa rescriu inca odata acelasi lucru.
Singura diferenta este ca, anul acesta am avut norocul sa lucrez de rev...si acummmmm toti petrecaretii din turma sar in cap "cuuummm? lucrezi de rev? nu mergi la un cheff la ceva?"...NU!!!! daca nu lucram de rev mergeam CEL MULT in centru, ca sa asist la concertul celor de la Cargo, pentru ca nu i-am vazut demult...in rest pa si PU la toata lumea, mergeti la alt copac sa lãtrati despre chefurile si petrecerile voastre...
In fine, desi initial m-am bucurat ca o sa fiu la lucru de rev, sincer a fost o experienta care n-as vrea sa se repete prea curand...am lucrat ca nebunii ca sa potolim setea invitatilor...cel mai tare dintre ei fiind un cheluba bucurestean care avea o voce similara unui elefant inecat cu prune (sau ananas) - tipul a fost la vreo 2 minute distanta de a primi in "freza" (care ii dadea aspectul de falus iritat) doua "rachete" d'aci din ardeal, din provincie...din fundul gradinii, ca sa tina minte sa-si lase in p%#@ mea fitele de bucurestean macho frustrat sexual acasa, sau macar la usa...laba trista de om sugator de mãtãrângã!...revenind, nu recomand nimanui sa faca pe barmanul conan-viteazu si sa se bucure daca cumva cumva lucreaza in noaptea de revelion intr-un loc unde se anunta party...really, that's some tough sh*t (nu ca ar fi mai usor daca ai fi chelner sau ospatar, dar macar respectivii nu au marfa in gestiune - teoretic). In fine, as putea zice ca a meritat per total si chiar daca seara a fost extrem de stresanta si cam epuizanta, pot sa afirm ca e una din chestiile care le trec cu o oarecare mandrie pe lista "Am facut-o si pe asta, ca sa vad cum e" sau eventual, daca am ghinionul de a mai lucra candva in acelasi domeniu si in aceleasi circumstante, stiu la ce sa ma astept...
Un flashback scurt al anului care tocmai s-a incheiat este pe tzavã si banuiesc ca va iesi afara maine sau poimaine...pana atunci fructificati fiecare zi, pentru ca la anul pe vremea asta ne pregatim de apocalipsa....muhahahahahahhaha!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)