Precupeţul

In sfarsit am si eu un material care nu e scris de mine...domn' comisar Marius mi-a trimis pe mess "povestioara" asta nu neaparat pentru a o pune pe blog, dar cu acceptul dansului, am sa o postez totusi, e kinda "sad but true"...asadar, "Precupetzul":

Fiziologia lirică a precupeţului (sus pleşcara domestica) sau a precupeţimii (identificat ca şi colectivitate, mai puţin ca şi individ)

 

Pentru unii nu e decât prostime, da’ multă,

înghesuită în compartimente cu număr,

blocuri de betoane geam în geam,

bătrânele vizionează un scandal.

 

Dimineaţa ca pe bandă precupitorii sunt trimişi la treabă,

în suflet cu telenovela plină de dramă.

Câteva ore mai târziu, storşi de vlagă ,

de conducătorii pe care-i aclamă,

se înghesuie în mall ca intr-o fermă, bag de seamă,

să cumpere câteva kile de chimicală,

produsele sunt asa cum le place: delicios de frumos ambalate

şi colorate.

 

Pleşcarul ăl mic vin’ de la şcoală,

învăţat cum să fie de treabă,

cum să copieze şi să treacă,

să cotizeze când la facultate o să meargă.

În casă nu te vezi în sfară,

o carte nu e în bibliotecă,

poate doar la toaletă,

cu câteva pagini lipsă..

de poezie avangardistă.

 

E trămbăleală mare când începe meciul pe scară,

poetul merge singur pe stradă..

Mai târziu bingo şi el începe,

să ne uităm cu şogoru’ şi tuşa pe bilete!

Bem sucul proaspăt cumpărat şi vinul din pastile,

soră-mea s-a cam îngrăşat, n-o mai ia nime’,

să fie miss sexi a discotecii şi a României.

 

Al cui eşti? Îl ştii pe-a lu’ Coteţ, care e neam cu soacra lu’ cumnata lu’ nora?

 

Hai să o tăiem pe vale dacă-i duminecă,

cu toate neamurile-n păr,

să gătim şi să gustam mititei,

câte opş’trei,

să fie aşa cum îmi place mie:

cochiii să zghere, ficiorii să se bată,

nevestele să chicotească, la beutură să se-ntreacă,

vacile să mugească, să fie o nebunie, pe cadenţe de manele în blană,

dacii forjate hangul să le ţie..

 

Să moară dujmanii şi vecinii şi filozofii, şi dumnezeii,

şi toată lumea să trăiască!

 

Să ne înmulţim ca muştele,

ca furnicile, ca lăcustele,

ca dozele şi peturile de bere,

viaţa o mare paranghelie să fie,

mâncare multă şi proastă,

să trăim ani o mie!

 

  Marius Albu – „Precupetul” (octombrie 2009)