Pentru toti cei care se cred emancipati

By Vlad

In scurta si insignifianta existenta care am avut-o pana acum trebuie sa ma laud ca am ajuns la niste concluzii care s-au dovedit a fi in mare parte corecte. Evident nu toate, dar cele care urmeaza sa le prezint in randurile de mai jos sunt in proportie de 90% adevarate si au ca si subiect central persoanele care obisnuiau sa fie (cel putin) ok ca oameni si care au ajuns brusc sa se creada emancipate, centrul Universului sau perfectiunea intruchipata.

Emancipat(ã), emancipati(te) - adj. 1. Care nu mai depinde de cineva sau de ceva, care a devenit liber, independent(ã).

S-ar putea sa nu folosesc neaparat cu sens propriu termenul de "emancipat" pe parcursul acestui post dar in orice caz, mesajul e acelasi, indiferent de sensul cuvantului.
Asadar, pot spune ca am identificat trei situatii care ii transforma pe oameni, din persoane ok (sau chiar mai mult de atat), in persoane care uita "sa-si vada lungul nasului" adoptand o atitudine de superioritate nefondata. Fara mirare, cele trei cazuri reprezinta puncte de granita in etapele vietii.


1.) Prima si cea mai evidenta dintre toate: o relatie noua. Ia spuneti de cate ori nu vi s-a intamplat ca persoana simpatica si de treaba "X" sa se cupleze cu persoana "Y" (cunoscuta, sau nu) si din acel moment totul sa se schimbe intre voi si X? Niciodata? Norocosilor!
Nu contest importanta unui astfel de eveniment si nici interesul sporit acordat noii persoane (Y) dar asta nu inseamna ca aveti dreptul sa va comportati ca niste vedete cu impresii de la hollywood. Nu sunteti chiar asa de importanti precum credeti si nici nu suntem pe planeta celor "single" astfel incat voi sa fiti Adam si Eva (inainte de a manca marul). Chiar nu conteaza "calibrul" persoanei "cucerite", ce conteaza e faptul ca mai demult erati ok. Have fun in continuare!

2.) Absolvirea liceului / admitere la facultate / absolvirea facultatii. WOW, this is the big one, nu? Cine mai e ca voi, sa termine un liceu, sa intre la vreo facultate (de "prestigiu"), sa nu mai zic ca ati si terminat-o. Suneti niste minti geniale, nu mai e nimeni ca voi, va asteapta faima mondiala in domeniul ales si o cariera de succes. Lasati deoparte prieteniile legate "pe vremuri", acum va asteapta crema societatii intelectuale, varful piramidei va fi al vostru...:>. Ok, gata cu ironiile. De departe, fazele de genul ma amuza cel mai tare pentru ca sunt si cele mai penale. Nu-i invatamantul superior atat de selectiv incat sa fi "cineva" cand obtii o diploma si absolvirea liceului nu ar trebui sa fie chiar atat de complicata (desi, privind rezultatele la examenul de bac din ultimii ani, as zice ca e din ce in ce mai greu sa stapanesti cateva materii destul de esentiale pentru cultura generala, nu? -trollface-). Rilax, nu ati pus coada la pruna pentru ca ati trecut de niste examene...sunteti voi si alte cateva sute de mii, in fiecare an...genii neintelese ce sunteti voi :D.
Ce e si mai interesant e ca uneori schimbarea aceasta are loc in trepte, de la un an la altul. Treptat, persoana X (eventual, nu cea de la punctul 1) este mai inteligenta, priceputa si ingenioasa. Prodigy in devenire, ce mai...nu trupa, ok?

3.) Un job nou. Mai adevarul este ca in zilele astea chiar e un lucru mare sa-ti gasesti un job cat de cat, bun. Prin bun nu trebuie sa se inteleaga neaparat salariu imens, ci sa fi platit corect pentru munca depusa. Evident, ideal ar fi munca depusa zero si salar de presedinte, dar haideti sa nu dam in utopii. De cate ori nu ati intalnit situatii in care persoana X (alta decat cele de dinainte - poate) s-a angajat te miri unde si brusc a trecut la un nou nivel al "importantei" pe care si-o acorda, de parca postul ocupat ar fi cel putin unul de presedinte al concernului international "Cooperativa Munca in Zadar Inc."? Evident, importanta care o simte persoana X pentru ea insasi vine la pachet cu un set nou de impresii si fumuri aferente. Iar impreuna cu fumurile vin si frazele de genul "nu am timp", "nu pot", "sunt stresat(ã) si obosit(ã) si nu pot sa vin", bla bla bla.
Again, nu contest importanta unui astfel de eveniment si chiar mi se pare ok sa iti asumi niste responsabilitati angajandu-te undeva, dar 2-3 ore odata la cateva saptamani, tot gasesti pentru cunostiintele vechi (mai ales daca jobul tau NU implica deplasarea din localitate). 


Ei bine, cam astea sunt cele trei situatii care se pare ca dau oamenilor senzatia de superioritate, emancipare si  progres. Clar, cea mai intalnita situatie pentru mine, este cea prezentata la punctul 1), insa si scenariul 2) s-a intamplat destul de des. Ce-i drept, situatia prezentata la 3) este destul de putin raspandita (asta, probabil si pentru ca e destul de greu sa te angajezi in ziua de azi :))).
Ce e amuzant este faptul ca, odata cu "progresul" inregistrat, persoanele notate generic cu "X" uita sa fie oameni, transformandu-se in niste indivizi oarecare. Nu ca ar conta parerea mea in aceasta privinta, dar o spun "for the record". In orice caz, tot respectul pentru cei / cele care au trecut fie prin una fie prin doua sau toate cele trei scenarii si nu s-au schimbat (aproape) deloc. Aceia sunt oameni adevarati din punctul meu de vedere.

PS: In cazul in care am suparat pe cineva cu acest post...plm, ce sa va zic? Scuze? Daca v-am suparat cu ceva inseamna ca v-ati simtit, deci sunt sanse mari sa fi adoptat atitudinea despre care vorbeam. Deci fix it, nimic nu-i batut in cuie.
Multzam tuturor pentru atentia acordata :). Bye now!